Cu multi ani in urma mi-am facut un obicei, bun as zice, ca in orice inceput de primavara, sfarsit de martie sau inceput de aprilie, depinde de cat de grea a fost iarna, sa fac un tur sa vad de aproape magnoliile inflorite. Imi spun de multe ori ca le-am mai vazut, ca nu e o noutate pentru mine, dar nu ma atrag numai fluturarile catifelate alb-galbui ale florilor, ci si locurile in care le gasesc, locuri pe care cu timpul am invatat sa le simt ca fiind “ale mele”.
Prima oprire o fac in fata Palatului Roznovanu. Pe strada Stefan cel Mare ma aflu in fata unei venerabile institutii, Primaria, si de fiecare data un fior ma incearca la gandul ca as putea fi apostrofata de personalul care asigura paza (pana acum nu mi s-a intamplat sa fiu in vreun fel interpelata) pentru ca ma apropii nesabuit de mult de aceasta minune a naturii care ma face sa visez cu ochii deschisi: iata, fizic ma aflu fata in fata cu Catedrala Mitropolitana, (maiestuasa aparitie, chiar daca astazi pare un venerabil invalid in atele care de multa vreme asteapta vindecarea), dar uitandu-ma la magnolia inflorita ma las purtata de ochii mintii intr-o gradina japoneza. Cum n-am fost niciodata in Tara Soarelui Rasare, poate doar in vis, regret doar ca aceste prea delicate flori de origine asiatica au o perioada de inflorire atat de scurta.
Imi urmez calea pe Stefan cel Mare inspre Palatul Culturii si dupa ce ma inchin trecand de Manastirea Sfintii Trei Ierarhi imi amintesc de Dimitrie Cantemir, domnitorul-carturar ce-si doarme acolo somnul ocrotit de sfinti, iar in fata Prefecturii salut din mers mai multe magnolii tinere care si-au imbracat ramurile cu florile-fluturi. Iau un mijloc de transport din fata Magazinului Moldova, de curand devenit Mall, pentru ca trebuie sa traversez Podu-Ros, apoi pasarela spre CUG si sa trec pe la Spitalul de Recuperare unde am descoperit de cativa ani arbori de magnolii care, fiind mai tineri, abia daca au cateva inflorescente si chiar ma bucur cand vad ca nu am ratat intalnirea cu aceste flori pe care am invatat sa le iubesc. Mai stiu o magnolie uriasa pe care n-o pot vedea in fiecare an in perioada de inflorire, dat fiind faptul ca se afla pe o alee in fata portii Cimitirului Eroilor de la Eternitate si imi este de multe ori ceva mai greu sa ajung in Tatarasi, acest cartier nu este in drumul meu si, cum spirala timpului isi ingusteaza cochilia de la an la an, voi ajunge probabil sa ma bucur de vederea unui singur arbust, caci daca am vazut o floare e ca si cum le-am vazut pe toate, nu-i asa?
Simona Morarescu, Iasi
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
foarte frumoasa insemnare despre Iasi. am sa merg si eu sa vad magnoliile, la primavara.
si eu fac asta cand am ocazia, adica sa vad magnoliile primvara. in acelasi ritual imi place sa vad putna toamna si un mic ocol pe la ipotestii eminescieni. e o poezie in fiecare piatra in tara asta!
magnolia inflorita este loc de pelerinaj in iasi:) tot timpul primavara mergem sa vedem magnolia:) cind vedeam magnolia inflorita aveam senzatia ca e o chestie rara pe lume, ca sunt numai citiva copaci lasati asa, sa infloreasca fara frunze si credeam ca sunt norocoasa ca pot sa vad magnoliile la iasi:)
poate ca chiar sunt norocoasa...:)
Simonica tată, da' pe alea din spate la Universitate le-ai văzut?
Trimiteți un comentariu