radacini

locuri ce ne-au placut
locuri ce nu ne-a placut
locuri ce ne-au ramas in amintire
locuri unde ne-am intoarce mereu

ete fleoshc, ce mai reteta;)) ce nu inteleg exact din prima e de ce ie toate intrebarile la perfect compus… adica chiar daca nu locuiesti pentru moment in iasi, tot mai poti spune locuri care imi plac in iasi etcetera, ca ma gandesc ca iasul exista inca si io nu vaz de ce ar disparea in viitorul apropiat :) si daca tot m-am apucat sa scriu despre iasi, sa-mi exprim o “dilema” personala: de ce se spune iasul si nu iasii :) de ce iasului si nu iasilor? pentru ca mie forma nearticulata deja mi se pare la plural… habar n-am daca e corect, dar asa imi suna… la fel si cu bucurestiul/ bucurestii… tot in opinia mea:)

bun, ce imi place in iasi, pentru ca mi-s inca localnica si pentru ca nu cred ca orasul va disparea curand:) … a, sau mai e o varianta: sa imi fi placut ceva mai demult si sa nu-mi mai placa acum, fie pentru ca s-a uratit, fie pentru ca m-am skimbat io… mmmm, as spune putin altceva: n-am umblat foarte mult prin tara, cu atat mai putin prin lume, dar am vazut cate ceva; in plus, n-am stat niciodata undeva foarte mult, doar vizite, plimbari, vacante, chestii de genul asta… si cea mai stranie senzatie am incercat-o dupa vreo doo saptamani petrecute in vizita la vio, prietena mea care locuieste de ceva vreme intr-un orasel nemtesc. De prisos sa spun ca acolo mi s-a parut ca sunt in alta lume (ce truism :) ) , una din aceea in care nimic nu e in plus, nimic in minus, nu pot spune ca e perfecta pentru ca e clar ca nu e asa, dar tendinta mandibulei inferioare sa o paraseasca deseori pe cea superioara :) numai ca, spre surprinderea mea, abia asteptam sa ajung acasa, la mine, in prapaditul meu de oras… adica da, atitudinea mea fata de iasi e ca e un prapadit de oras, doar ca am, Doamne, am radacini aici… m-a surprins foarte tare sa ma simt emotionata ca ajung acasa si m-a surprins ca pentru prima data nu ma deranjau manelele date la maxim (cum altfel?) de la casele de peste bahlui, nici ca urlau si se incaierau cainii noaptea, nici ca nu veneau tramvaiele la timp, dar, oricum, nimic nu se compara cu fericirea de a intelege tot ce se vorbeste in jurul meu si de a reusi sa ma fac inteleasa (cel putin aparent:) )…
am umblat mult pe jos atunci prin oras, eram pur si simplu radioasa si extrem de toleranta fata de multe lucruri si atitudini pe care de obicei le bestelesc la mine in targ :)

ma tot gandesc la “locuri ce ne-au placut” … si tot nu pot sa spun unul… nu cred ca e un loc in care sa ma simt eu bine cand ma duc singura… cred ca e foarte subiectiv, e ceva de genul ca mi-a placut la terasa “vanatorul” pentru ca am fost de cateva ori cu A si am discutam mult si pana la prasele, asa cum numai cu el puteam discuta sau, da, mi-a placut si mie la irish pub cand am fost cu vio acum cativa ani si pentru ca era o zapada de un metru si ningea infernal, eram singurele cliente, si ospatarul s-au purtat cu noi excelent… dar daca ma duc singura la “vanatorul” in mod sigur nu ma voi simti la fel, asa cum si daca merg cu altcineva, nu va fi la fel, desi e posibil sa-mi placa din nou :) pot sa spun ca mi-a placut mult sa ma plimb pe strazi absolut neumblate ale iasilor, undeva intre spitalul spiridon si sararie… unde sunt case cu istorii intregi, unele le stia A, altele le-am aflat plimbandu-ne… facand descoperiri de genul “wow, ce casa cula… dar, uite, e parcata masina marelui X… fii atent ce casa si-a tras…:) “
ramanand in zona, am niste amintiri fabuloase din gradina unde e bojdeuca lui creanga, loc in care am ajuns peste ani cu alti cunoscuti care vizitau orasul si am zis, trebuie sa mergem la bojdeuca… mmmmm, n-a mai fost la fel… nici gradina, nici eu, nici atmosfera…
insa un loc in care m-am simti mereu la fel, evident, minunat, este turnul Goliei… scarile in spirala si zidurile de sute de ani, clopotnita, privelistea de deasupra orasului… must see :)
de departe copoul e o zona in care gasesti orice, e o oaza in felul lui, doar ca in ultimii ani birourile de unde mi-am tot luat banutzul cel de toate zilele au fost numai in copou, de la parcul expozitie si mai sus, apoi si mai sus :) asa ca tot incercam sa ma plimb prin alte locuri, dar ajungeam invariabil in copou- e adevarat ca nici orasul nu e foarte mare :)
un loc unde imi placea sa merg tot pentru privelistea de deasupra orasului era cofetaria de la etajul 13 de la hotelul unirea… a disparut o vreme, dar de curand am vazut lumina acolo, asa ca e posibil sa iti poti savura iar vreo merinda, vreo cafea ceva, de deasupra :)
normal ca imi place si mie sa haladuiesc prin padurea de la bucium si pe vremuri am mancat pe terasa de la motel…:) iarasi… se vede chiar tot orasul de sus :) si daca se mai imbina si cu apusul de soare, e chiar o fericire, de care eu am avut parte :) motelul a fost inchis multi ani, dar se va redeschide in curand, in mod sigur, si stiu si cine l-a cumparat ;)
mi-a placut si la ciurbesti, dar mi-a placut tot pentru ca am fost cu lume cu care am facut foc de tabara si am facut mici si am bauuuuuuut si iar am mancat si iar am bauuuuut :)
sa nu uit sa zic de ciric:) acolo vara, e un loc care pare virgin, e ca in delta :) e liniste si salbatic, frumos, frumos…

ce nu-mi place in iasi nu imi place in genere cred… adica locurile care gem de saracie si tiganie si mizerie si… sunt destule intr-un oras asa sarac ca iasii… era o stradutza absolut imputita cum iesi din strada arcu spre uzinei… e o scurtatura din centru spre casa pentru mine.. dar e oribil… brrrr… cad casele pe tine… acum am vazut ca au termopane.. adik zidurile tot par ca se prabusesc, dar au geam termopan :) si mai e un loc unde nu-mi place: in dacia, inspre capatul orasului… e seara o atmosfera pe-acolo de lipsesc doar butoaiele in care arde focul si la care se incalzesc oamenii strazii… sinistru loc… brrrr... de fapt acum s-a mai eterogenizat zona si orasul in general: pe vremuri erau saracii in niste locuri fixe si bogatii in altele- si de fapt mare branza n-am spus pentru ca pe vremuri era toata lumea saraca- in tot cazul, erau cartiere muncitoresti si zone mai selecte., mai spalate; acum in blocurile rau famate s-au mutat oameni cu masina de la firma, studenti care stau cu kirie etc. si normal ca blocurile alea care aratau ca niste cutii imense su gauri negre in loc de geamuri, acum, incep sa arate ca locuite de oameni…