joi, 16 noiembrie 2006

Orasul MEU!
Aici e si mai delicat momentul, pentru ca desi nu pocneam de fericire in orasul natal, l-am iubit pasional, mai ales dupa ce-am plecat de-acolo constientizind eu aspectul asta. In plus, de cite ori ma intorceam, nu-mi placea si pace, dar cum decolam, cum ma apuca un dor! Iar in vara asta spun cu mina pe inima mi-a placut extrem.

Top-ul meu:
P I A T A V O I E V O Z I L O R fiindca am copilarit acolo si inca am radacinile infipte bine in solul rodnic (de la mozaic)
centrul nucleului buricului cartierului Alexandru - unde s-au intimplat atitea de mi-ar trebui ani sa redescopar tot si totul n-ar fi decit ramasite, cioburi, petale dintr-o serie, dar ce-mi amintesc acum:
primele mele dragoste
rescrierea istoriei Ciresarilor, cu trupa lui Papuc, cu coduri secrete, ticalosii conspirative, intilnirea la cei trei plopi, lasatul biletelor in plopii gemeni
gradina fratilor B.
scoala 13
iesirile (chiulul in generala, floare rara la elevii buni, la scoala din cartier) pe malul Bahluiului
drumul spre casa (scoala fiind la 5 minute, eu avind uneori nevoie de 30)
Oraselul Copiilor si toate peripetiile
pe malul Bahluiului si pe dealurile de mai incolo datul cu sania cu mama si cu Alec
picnicurile la padure (dupa care nu ma innebuneam la vremea aia, dar erau faine)
turele cu bicicleta, eu si Alec calarind simultan una, si soneriile fantastice inventate de el
dovezile de curaj si mersul cu bicicleta pina la podul cu tramvaiele si coborit tot podul, ca mergea uns
toate jocurile de la bloc si mai apoi plimbatul fara scop prin parc cind am mai crescut si nu ne mai jucam, ca deh, eram mari! si ne uitam dupa baieti si stateam pe banca si veneau vecinii mai mari si se asezau si ei si vorbeau de-ale lor si noi ne caram cu coada-ntre picioare
Piata Voievozilor asta n-are nici o treaba cu vreun voievod, adica eu una n-am vazut asa ceva prin sector, dar e un nume destul de poetic si e un parc in forma de T in cartierul meu si mai e si numele strazii pe care am locuit, anume strada Piata Voievozilor. Foarte frumos, parerea mea, normal!

Trecem la celelalte puncte de atractie.
O sa aleg la numarul doi zona Palatul Culturii (pentru ca am o afectiune uriasa pentru Biblioteca judeteana Gh. Asachi care se afla intr-o aripa acolo), cu teatrul de vara, treptele din fata unde ieseam la fumat, parculetul din fata cu tunurile, ruinele zidului unde era asa de romantic, biserica Sf. Nicolae Domnesc care se incadreaza grozav in peisaj, la fel cu Casa lui Dosoftei si in continuare hotelul Moldova, Orizont (cred), Tribunalul, mergind pina la teatrul de copii (si tineret presupun) Luceafarul si parcul care este in miezul acestor chestiuni. Aceasta zona o asociez unei alte virste a existentei mele, cind deja aveam voie sa parasesc singura cartierul si cind nu ma mai regaseam cine stie ce in parc..., plus doua virste afective, adica am avut doua pasiuni relativ serioase localizate in sectorul ala, deh...

Numarul trei e Copoul, desi e chiar dificil, ... pornind cumva de la mama bazei si anume Gara si Vama Veche, pentru ca insemnau in prima faza parasirea cartierului, care, dupa cum spuneam mai devreme, nu era chiar o nimica toata in prima faza... apoi Ripa Galbena si intersectia de la capatului Bulevardului Independentei, plus gelateria si mai apoi si patiseria de pe stinga cum urci, care acum am impresia ca nu mai sint, iar pe dreapta departe biblioteca de la filosofie, apoi pe stinga BCU (biblioteca centrala universitara), mai pe scurt Eminescu, punct de referinta in geografia Iasului (dupa parerea mea, adica eu am avut intilniri girla la piciorul lui Eminescu), pe dreapta iar (deja urcam pe Copou) avem un parculet romantic unde, atentie, sint statuile Voievozilor (unde se pupa unii intr-o veselie) si de care ma leaga oaresce amintiri de tinerete involburata, iar in aceasta nebunie in mijloc este un rond care era pe jumatate inchis pe vremea celebrelor Fetes de la Musique, long long time ago, acum nici nu stiu daca se mai tin... in fata Casei Studentilor.
In parculetul de mai sus mai era fosta Casa a Pionierilor unde am fost la cor si care ori e in renovare acum, ori e in aceeasi stare de super paragina si parasire in care am regasit-o cind am mai fost prin zona, trist. De aici se intra deja spre Pogor cu parcul aferent si bine-inteles, dupa colt, barul, dac-o mai fi, Kings (care era intr-un garaj).
Inapoi la Bulevard, care daca nu ma-nsel se cheama acum Carol sau cam asa ceva, chestie total de doi bani, daca ma-ntrebati, Institul nu stiu de care, fostul Radio Hit pe partea ailalta, cu amintirea crismei Paradis pe care-am prins-o chiar inainte de deces, apoi bolta si barul din bolta si o librarie acolo si una mai la vale si sus am jucat sah intr-o duminica, apoi vine mind bank (!) cu niste bloculete nebunatice in spate, vis-a-vis salba de barulete noi si Spitalul Armatei cred, fosta Casa Armatei iar pe stinga (spun fosta pentru ca imi pare ca a ajuns altceva intre timp...) si Casa Universitarilor, pe numele ei de cod CUI, cu o foarte frumoasa terasa si cu chelneritele din garda veche care ziceau "mai, e de-o nesimtire grasa, a!"
Si-apoi avem UNIVERSITATEA, cu vestitul corp A, unde mi-am tiriit si eu ciolanele, B si vizavi C si facultatea de info! Plus un barulet intre ele, plus biblioteci, plus parcuri, plus camine! Caminele, pai sint girla! Apoi cantina! Apoi Teia (pour les connaisseurs)! Centre culturale, complexul Copou, Parcul Copou cu teiul si muzeul lui Eminescu si statuia si turnatoria si cei 4 lei ascunsi sub o piatra, fostul cinematograf, iar o librarie, apoi o zona nu chiar fascinanta, citeva statui, dealul urca si deodata, paf, inca un parc, al Expozitiei! Ce-o fi expus acolo nu cunosc, dar oricum imediat dam de Gradina Botanica, dar asta dupa ce trecem de (daca o mai fi) fotograful cu ursul impaiat care arata ingrozitor si tadam, Casa Vinatorului, o bere, un mic, phii, ce-mi lasa gura apa! Si mai avem o casa veche cu balcon pe care am suspectat-o eu mereu ca ar avea vreo legatura cu Medelenii, cu casa familiei Deleanu din Iasi adica. N-am voie sa visez?!
Si Gradina Botanica e chiar frumusica, marisoara, peisaje nebunii deschideri, a, si plante, lacusoare, trandafiri, banci, tot tacimul, nu ma prea incinta taxa de intrare si am sarit gardul de citeva ori...

* trei locuri care nu-mi plac in mod deosebit in Iasi
zona industriala, Bularga, zona Sirajului, desi acolo e Biserica Frumoasa, care e deosebita, zice-se.
Triste mi se par cartierele Mircea, Galata si Canta. Asa cum am scris, triste, parca e griul mai intens or mai sters, cum doriti. Si nu-s eu in vreun fel atasata de ele.

* trei locuri in care imi place sa ies cu prietenii (sau cinci, hai sase, dupa deliberari)
obligatoriu terasa Corso, care e cea mai frumoasa terasa din lume (parerea mea); barul-restaurant Manhattan din Tudor (unde in lipsa de ciorba de burta e digerabila si ciorba radauteana) a, da, si Irish Pub-ul, care e fain si-nauntru, si-n afara (mai precis aveau cel putin acum citiva ani in spate o gradina foarte faina, care mie imi aducea a ceva japonez, cu un podet peste o balta, o nebunie ce mai, plus Bolta Rece, Casa Pogor (in vale) si doar pentru rezonanta Trei Sarmale (in sensul ca am fost cind eram plod si nu retin mare lucru, dar e si la cotitura cu Plopii fara sot, deci merita)

* trei lucruri pe care nu le-ar intelege un strain in Iasi
conditiile din transportul in comun? discrepanta complex comercial ieftin/vs/Mall? dezinteresul local pentru cultura? (adica, citi dintre noi/voi vizitati constant muzee? Aveam la un moment dat o meditatie si in drum treceam pe linga casa unde s-a nascut George Topirceanu (sau unde a trait, creat, na, ca am uitat) si mi-am tot propus sa intru macar o data, dar nu mi-a reusit intreprinderea neintreprinsa...)

* cel mai de fite cartier - nu cunosc, presupun ca Sararie? Zona tribunalului? Independentei? Centru-Copou? Oricum pe unde apartamentele au niste preturi de iti sare basca de emotie (considerind ca pe Sararie ar fi apartamente, da? Acolo mi se pare un monument de nebunie casa lui Vlasov.) Nu ca in rest ar fi casele ieftine rau...

* cel mai urit cartier - pai din alea triste cred.

N-au incaput la catastif la alea bune si remarcabile si tot tacimul Stefan cel Mare (strada sau ce-o fi), strada Cuza-Voda, care ma tem ca acus-acus cade, centrul cu Piata Unirii si hotelul Unirea cu privelistea de la etajul 13, strada Lapusneanu si Liceul National... ba chiar si Saulescu, strada.

2 comentarii:

Ioana Larco spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
Ioana Larco spunea...

Ca sa nu mai vorbim de Tatarasi, un alt cartier super minunat!!!... Ah, nostalgia... se vede ca imbatranim...