tag:blogger.com,1999:blog-6237812961564944872024-03-21T23:45:28.160+02:00The Best of IasiSunt români care n-au fost niciodată în Iaşi, deşi n-ar trebui să fie nici unul, căci cine n-a fost aici nu poate să străbată cu înţelegere foile celor mai frumoase cronici, nu se poate pătrunde după cuviinţă de spiritul trecutului nostru care trăieşte în acest loc mai viu şi mai bogat decât oriunde aiurea...
(Nicolae Iorga)The Best of Iasihttp://www.blogger.com/profile/10559821220521340743noreply@blogger.comBlogger19125tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-27993001907933411222007-04-18T14:44:00.000+02:002007-04-18T14:57:04.277+02:00Viziuni universitare la Iaşi<span style="font-size:85%;"><b><span style="font-size:130%;"><span lang="en-US"></span></span></b></span><p class="western" align="justify" lang="en-AU"> </p><div style="text-align: justify;"><img name="graphics1" src="http://docs.google.com/File?id=dgfjndtm_3cqqxbh" align="left" border="0" height="190" hspace="13" width="154" /><span style="font-size:100%;"><span style="">Dacă premisele umane sunt mereu autoformative, atingerea unui maxim al educaţiei îşi are sorgintea în studiile superioare (denumire, in sine, sugerativă), universitare sau postuniversitare. Prin urmare, viaţa universitară este o culme, nu de toţi atinsă, dar acceptată ca împlinire. Cel puţin ca intenţie. Din acest punct de vedere, când vorbim despre Iaşi, trebuie să ne raportăm la o tradiţie, în plus şi cu accente de mândrie: prima universitate din România a fost înfiinţată, în 1860, la Iaşi (ca dealtfel multe instituţii umaniste: prima bibliotecă naţională, primul teatru naţional, prima filarmonică, prima societate ştiinţifică, primul muzeu naţional, prima şcoală de artă, prima grădină botanică etc. Sau, de ce nu, primul teatru evreesc din lume, ori, foarte recent, primul teatru de familie particular din România). Această primă universitate, <i>Al. I. Cuza</i>, a fost precedată, la Iaşi, de <i>Academia Mihăileană</i>, o structură de învăţământ superior, dar nu neapărat şi strict universitar. E drept, dacă lăsăm la o parte istoria, cu timpul, în perioada postformativă şi definitorie, valorile şi vârfurile au emigrat spre capitală ori în străinatate. Asta nu înseamnă ca Iaşul nu rămâne un oraş universitar, ba dimpotrivă. Indiferent dacă deţine un potenţial economic ridicat (acum mai limitat faţă de trecut), adevărata definiţie a Iaşului este cea de oraş universitar şi cultural. Dovadă şi faptul constatat al tristeţii tuturor, manifestată cu precădere în luna august a fiecărui an, atunci când Iaşul, fără studenţi, devine un oraş pustiu. </span></span></div><h1 class="western"> </h1> <p class="western" align="justify" lang="en-AU"> <span style="font-size:100%;"> Tradiţia aceasta universitară, atât de bogată, proiectează în cei care s-au născut ori au trecut pe aici, indiferent dacă au studiat la Iaşi sau nu, valenţe educative deosebite. Bunăoară, imi amintesc (eram student pe atunci), când, acum unsprezece ani, i se decerna d-lui George Emil Palade (singurul român care a luat premiul <i>Nobel</i>) titlul de <i>Doctor Honoris Causa</i> al Universităţii <i>Al. I. Cuza</i> din Iaşi. Domnia sa afirma atunci că acest titlu este cel mai important dintre toate celelalte acordate de-a lungul carierei, deoarece este distincţia primită acasă, el născându-se aici. (Printre altele, fie spus, George Emil Palade a emigrat în S.U.A., căsătorindu-şi fiica tot cu un emigrant, industriaşul Malaxa, cel care a părăsit România după război şi care, la un anumit moment, a devenit şeful campaniei electorale al viitorului preşedinte Nixon. Lui i se datorează, desigur, vizita lui Nixon în România, în anii şaptezeci, în plin communism). În alt context, poate nu întâmplător, vocaţia universitară a lui Ioan Petru Culianu (urmaşul foarte erudit al lui Mircea Eliade, ucis la Chicago în 1991) îşi are legăturile de putere din şi ca urmare a faptului că străbunicul său a fost rectorul primei universităţi ieşene. </span> </p> <p class="western" align="justify" lang="en-AU"> <span style="font-size:100%;"> La momentul actual, la Iaşi, există cinci universităţi de stat şi nu mai ştiu câte particulare. Anume: Universitatea <i>Al. I. Cuza</i> (cuprinzând facultăţi pornind de la domenii umaniste până înspre ştiinţele exacte, ca litere, filosofie, teologie, istorie, psihologie, pedagogie, biologie, educaţie fizică, drept, economie, matematică, informatică etc.); Universitatea de Medicină şi Farmacie; Universitatea Tehnică (cu o paletă foarte largă de domenii: construcţii, electronică, maşini, textile etc.); Universitatea de Arte (muzică, arte vizuale, teatru) şi Universitatea de Agronomie. Dintre cele particulare, una deja şi-a câştigat un nume şi un statut aparte: Universitatea <i>Petre Andrei</i>.</span> </p> <p class="western" align="justify" lang="en-AU"> <span style="font-size:100%;"> Cum respiră viaţa universitară la Iaşi? Fie ca profesor, fie ca student<span lang="ro-RO">, trăirea e de fiecare dată autentică, în sensul în care fiecare (se) dăruieşte şi împlineşte actul de educaţie, la nivel autoperceptiv. Dar, pe ansamblu, am impresia ca procesul educaţional a scăzut în valoare, că a devenit mult prea pragmatic, vorbind în sens negativ. A crescut numărul de studenţi (profesorii se plâng că nu mai reţin numele studenţilor chiar din primul an, ce să mai vorbim după zece ani). Inflaţia acestora în raport cu nevoile care să le asigure o finalitate este în detrimentul lor. A crescut şi numărul de facultăţi, prea puţine imperative. A fi la îndemâna fiecăruia posibilitatea de a face o facultate, doar pentru că are bani, imprimă automat lipsă de valoare. De pildă, rectorul Universităţii <i>Al. I. Cuza</i>, prof. Dumitru Oprea, a fost acuzat că a făcut din această universitate o afacere. Şi asta pentru că, în momentul de faţă, este printre dacă nu cea mai bogată universitate din ţară, gestionând un buget cât jumătate din bugetul oraşului Iaşi sau mai mult decât bugetul unui oraş precum Piatra Neamţ. E greu de judecat. Ce ar precumpăni mai mult: faptul că nişte studenţi valoroşi ar trebui să studieze cu nişte profesori nemotivaţi şi fără vreo dotare sau logistică anume sau, invers, dacă nişte studenţi mai puţin valoroşi ar trebui să studieze cu nişte profesori foarte motivaţi şi cu dotări de ultimă oră? Sunt guri care spun că, la această universitate, sunt profesori care primesc lunar, în mână, sub formă de salar, peste o sută milioane lei (vechi). În plus, în patrimoniul universităţii au intrat multe obiective, unele având caracter de cercetare, altele nu, precum lacuri, staţiuni meteorologice etc. Pe de altă parte, se constată o schimbare în privinţa structurilor regionale de a atrage studenţi: în timp ce, în trecut, o universitate de renume primea studenţi din toată ţara (aşa cum, de exemplu, Marin Sorescu a venit din Craiova să facă <i>literele</i> la Iaşi / şi era plăcut să ai, ca student, colegi din colţuri îndepărtate de ţară, aspectul acesta se manifesta ca o interdisciplinaritate mai evidentă), astăzi ea a fost pusă în situaţia de a nu mai avea această opţiune, eventual şi-a deschis filiale regionale în teritoriu. Lucrul în sine e datorat şi factorului de multiplicare al instituţiilor universitare, pentru că au luat fiinţă tot felul de universităţi în toate oraşele, multe dintre ele nu ştiu cât de autentice sau de valoroase. În acelaşi context au scăzut şi numărul studenţilor străini, în special a celor care studiau medicina. În cazul studenţilor greci, o cauză ar fi înfiinţarea unei universităţi de medicină la Atena. Probabil că şi în alte ţări s-a întâmplat la fel. Multe guverne au constatat că e mai scump să şcolarizezi studenţi într-o ţară străină, oricare ar fi ea, decât să finanţezi câţiva profesori străini în propria ţară.</span></span> </p> <p class="western" align="justify" lang="en-AU"> <span style="font-size:100%;"><span lang="ro-RO"> În rest, viaţa studenţească se desfăşoară în aceleaşi clişee: cursuri, seminarii, credite, examene (lângă corpul <i>C</i> al celei mai vechi universităţi se află biserica unde a slujit, ca diacon, Ion Creangă şi acolo se depun multe pomelnice pentru reuşita la examene), reviste studenţeşti (la Iaşi, o revistă, printre multe altele, cu o oarecare tradiţie, este <i>Opinia studenţească</i>), asociaţii studenţeşti, manifestări culturale sau inedite, ghiduşii de tot felul. Mai sunt şi barurile, ca stări incendiare şi intermediare între bibiotecă şi îndrăgostirea de celălalt, niciodată consumată îndeajuns, în parc (prin savoarea adierilor eminesciene din frunzele căzute sau parfumul florilor de tei, după caz), la operă, pe internet sau aiurea. Şi mai ales nopţile nedormite. Un ritm trepidant dar frumos, uşor inconştient, în care numai profesorii pot fi vinovaţi, ei cei mai veşnic ocupaţi, supuşi la rigorile academice, mereu în promovare, în concurenţă, în proprie depăşire. </span></span> </p> <h2 style="font-weight: normal;" class="western" lang="ro-RO"><span style="font-size:100%;"> Iaşi, Septembrie 2005</span> </h2><span style="font-size:100%;">Florin Ţupu, Iaşi </span><span style="font-size:100%;"><span lang="en-US"><br />florin_tupu@yahoo.com<br /><br /></span></span><span style="font-size:100%;"><span lang="en-US">[articol publicat </span><span lang="ro-RO">în revista <i>Universitaria</i>, Constanţa, nr. 1/ oct.2005, p. 6</span><span lang="en-US">]<br /><br /><br /></span></span>The Best of Iasihttp://www.blogger.com/profile/10559821220521340743noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-1915120647688414322007-04-15T23:30:00.000+02:002007-04-15T23:35:18.319+02:00Cum să furi un milion... (de monede)<div style="text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"><span lang="ro-RO">Bloguind cu sîrg şi drag pe la o bună dimineaţa la amiază cu cafeluţa şi ţigara – excepţie ţigara la cafea – găsesc</span><strong><span lang="ro-RO"><span style="color: rgb(51, 0, 153);"> </span></span></strong></span><span style="color: rgb(0, 0, 255);font-size:100%;" ><u><a href="http://optzecea.blogspot.com/2007/04/doua-zi-de-pati.html#comments"><b><span lang="ro-RO">aici</span></b></a></u></span><span style="font-size:100%;"><strong><span lang="ro-RO"><span style="color: rgb(51, 0, 153);"> </span></span></strong></span><span style="font-size:100%;"><span lang="ro-RO">ceva care mă face uşor-uşurel să amerizez vag într-o aducere aminte de pe vremea ...ohooo...vremea....Buuun...să fi fost pe la anii </span>’80 <span lang="ro-RO">– </span>na, coincidenţă, optzecea mă trimite în 80 – poate chiar cu vreun an doi mai devreme dar oricum povestea asta dulce a ţinut ceva timp. La vremea respectivă era o modă, nu ştiu dacă doar pe plan local sau extinsă la scară naţională - dar ştiu precis că tot omul care se respecta făcea economii adunînd monede de 3 lei într-o sticlă de lapte. Sper că vă amintiţi sticlele de lapte. Şi ca orice cetăţean integrat în sistem, evident – şi a mei se apucaseră cu sîrg de adunat monede. Cum se adunau pe la casele lor întîi şi întîi se goleau buzunarele de respectivele trofee, se vărsau în sticlă care era pipăită, cîntărită, mirosită…Toate bune şi frumoase dar cartierul natal Alexandru poseda şi o cofetărie drăguţă, amplasată la loc strategic pe post de ispită, de la fereastra camerei mele o vedeam şi o pîndeam de cum făceam ochi dimineaţa – şi avea cofetăria asta soiuri şi sortimente de prăjituri care mai de care: Boema, Chanticlairul (sper ca nu i-am pocit numele) şi Choux-a-la-Crème – aici se cere o altă paranteză că, biata denumire franţuzită fiind greu de memorat iar vînzătoarele optzeciste multpatriote se făcea că… găseam prăjitura cu pricina botezată în chip şi feluri, de la chix pînă la chou …a-la-creme , adică un soi de varză cu cremă, chicoteam noi. Noi pentru că nu acţionam singură, aveam o prietenă nedezlipită, s-ar zice că eram siameze şi asta a durat vreme de vreo 11-12 ani pînă cînd ceva sau cineva ne-a despărţit chirurgical, dar asta e altă poveste. În periplul nostru zilnic prin legendarul parc al cartierului – un tur complet făcea parte din sportul zilnic, practicat de cîteva/<span lang="ro-RO">mai multe</span> ori pe zi chiar menţinea silueta şi tonusul fizic şi psihic (eheeei, discuţii, chicoteli, bîrfe, ochiri, urmăriri, viaţă complicată) era inevitabil să nu trecem prin faţa cofetăriei – ISPITAA . Şi toate bunătăţile alea din galantar – frumos mai arătau şi ţin minte că erau zeci de sortimente cu ciocolată, frişcă şi alte cele şi mirosuuuul….numai în cofetăriile de altădată am găsit acel parfum care se combina dumnezeiesc cu altele, bunăoară cu cel de cafea, altă chestie care mă înnebunea precoce (toate borcanele alea cu boabe maronii şi etichete exotice - <i>arabica, robusta, columbia şi nu mai ştiu cum. </i>Savarina mi se părea plebee, aluatul acela mustind de o zeamă dulce, accesibil oricărui buzunar – 65 de bani, comparativ cu preferatele care costau 3 lei, 3 lei şi zece bani – rămînea o altenativă ocolită, compromisul zilelor în care nu reuşeam să adunăm acei 3 leuţi amărîţi, cînd nu mai găseam prin casă nici măcar 2-3 sticle goale pe care să le spălăm cu simţ de răspundere şi să le valorificăm la centrul de primire de la Neptun. Ce veţi, plăcerea cere sacrificii, noi, la masa aceea în cofetărie, cu boema în faţă şi paharul de Cico ne simţeam un pic aristocrate. Invenţia aceea cu sticla a fost bună - pentru părinţi, genială - pentru noi - în ziua în care am descoperit că sustrăgînd doar două monede ne puteam asigura tainul zilnic de dulce. Şi nici măcar nu se cunoştea pentru că făceam cu rîndul, o zi eu, a doua zi D., atacam sticla. Mmmm…o feerie, eram asigurate şi succesul nostru garantat. E drept că de la o vreme ambele perechi de părinţi începuseră să-şi pună semne de întrebare, că degeaba tot turnau ei la monede, sticla… nu mai trecea de jumătatea plină. Pînă într-o zi cînd, piaza-rea numită şi vecina de la doi, o caţă (casnica ştie-tot) întîlnindu-se întîmplător, deşi eu sînt convinsă că anumit i-a ieşit înainte mamei, se apucă să mă caine faţă de ea…<i>vai, Gabi, sărăcuţa, e aşa slăbuţă şi plăpîndăăă, dar vaiii, e şi normal dacă mănîncă atîta dulce. Cum </i>– nu îndrăzneşte/nu apucă mama să-şi ducă întrebarea la capăt că răspunsul vine cu ‘nşpe cuvinte pe secundă şi fără pauză de respiraţie<span lang="ro-RO"> – <i>păicumdacăovădînfiecarezicuprietenaeilacofetăriemîncîndprăjiturişibîndsucsi....</i></span></span></div><div> </div><p class="western" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;" lang="ro-RO"><span style="font-size:100%;">zbaaaangggg îi cade mamei instantaneu moneda, deci aşaaaa, de-aia nu se mai umple sticlaaaa. Bun. </span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p class="western" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"> </span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p class="western" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"><span lang="ro-RO">Epilog, concluzie şi epitaf</span>:</span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p class="western" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"> </span></p><div style="text-align: justify;"> </div><p class="western" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-size:100%;">1. <span lang="ro-RO">aşa a fost inventată sticla de lapte cu dop de plută cerat şi sigilat, cu fantă pentru monede (inaccesibilă boemiştilor amatori)</span>; </span> </p><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"> </span><span style="font-size:100%;">2. <span lang="ro-RO">pe cînd era aproape de gloria finală respectiva sticlă a fost convertită într-un triumfător covor roşu (persan-persan mioritic) – probabil că de cîte ori păşeam pe el îmi lăsa gura apă...</span></span></div><p class="western" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"> </span> </p><div style="text-align: justify;"> </div><span style="font-size:100%;"> </span><div style="text-align: justify;"><span style="font-size:100%;">3. <span lang="ro-RO">D. şi G. NU s-au îngrăşat, nu au devenit mai puţin firave şi plăpînde, în schimb şi-au exersat şi îmbunătăţit fantezia</span></span></div><p class="western" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"> </span> </p><div style="text-align: justify;"> </div><p class="western" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"> </span><span style="font-size:100%;">4. <span lang="ro-RO">cofetăria nu a supravieţuit pînă în zilele noatre, locul ei fiind ocupat samavolnic de un...bar. Mereu în actualitate.</span> </span> </p><div style="text-align: justify;"> </div><div style="text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"> </span><span style="font-size:100%;">5. <span lang="ro-RO">vecina a supravieţuit (cred) şi dacă nu a murit mai trăieşte şi astăzi, tot pe după perdele; din acelea cu maci, lotuşi stilizaţi şi berze de alpaca.</span></span></div><p class="western" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"> </span> </p><div style="text-align: justify;"> </div><p class="western" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"><br /><a href="http://vitralii.weblog.ro/">Gabriela Petrache</a>, Iaşi<br /></span></p><p class="western" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"><br /></span></p>The Best of Iasihttp://www.blogger.com/profile/10559821220521340743noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-54100960498308541042007-04-13T23:23:00.000+02:002007-04-13T23:26:49.504+02:00Eu si Biblioteca<div align="justify">Biblioteca Eminescu a fost pentru mine o enigma tot timpul, n-am reusit sa-i inteleg mecanismele si sa-i savurez maretia cam niciodata.</div><div align="justify"><br />Cind eram mica si ma duceam spre Copou, trecind pe la Fundatie, evident, vedeam statuia, priveam cladirea, ma minunam, ai mei imi explicau pe intelesul meu ca aia e Biblioteca Universitara, ca sint multe carti inauntru, oamenii mari intra acolo si studiaza…</div><div align="justify"><br />Cind am fost in liceu, am intrat la British Council, care e undeva intr-o parte a cladirii, pe-o usa nesemnificativa, unde-mi faceam veacul, obligata fiind sa mi-l fac, ocolind intrarea in Biblioteca, oarecum din frica, oarecum din spirit de bravada, nu voiam sa intru acolo!</div><div align="justify"><br />Vizavi de intrare, era un chiosc cu trigoane cu ciuperci, care astazi nu mai e, nu stiu daca sa ma bucur sau nu, am simtit o stringere de inima cind am constatat anul trecut ca n-am de unde sa-mi cumpar un trigon, sa am ce infuleca in timp ce coboram Ripa Galbena.</div><div align="justify"><br />Revenind la Biblioteca, in studentie era obligatoriu sa ai permis acolo si sa-ti iei carti, sa te duci la Sala de lectura, sa respecti linistea, sa dai ochii cu doamnele bibliotecare, sa fii intelectual. Lucru evitat de mine cu multa dibacie, permis am avut, am stat o ora intr-o sala de lectura si am iesit, aerul era de nerespirat, preferam sa ma duc la biblioteca facultatii unde sa pot citi in voie si sa ies la o pipa la fiecare zece minute, unde se mai auzeau risete de la cei iesiti de la un curs, de la BCU au imprumutat altii carti pentru mine sau au conspectat la Sala…<br />Nu mi-a placut Biblioteca Centrala Universitara, cu aerul ei scortos.</div><div align="justify"><br />Acum citiva ani, am intrat cautind o prietena care lucreaza actualmente acolo, de data asta intram ca strain, fara obligatii, fara frica studiului pentru examene… mi-a placut la nebunie linistea dinauntru si spirala scarilor, urcatul scirtiitor spre o sala unde cu placere sadica am observat citiva studenti buchisind pagini, pe scari chiar m-am intilnit cu un fost coleg de liceu si am inceput sa chicotim in amintirea vremurilor de alta data, am dat navala in Sala de Imprumuturi, bibliotecarele se coborira sub ochii nostri, studentii ne priveau contrariati, era alta viata, alta savoare.</div><div align="justify"><br />De curiozitate, le-am soptit celor doi prieteni ai mei sa-mi explice cum se comanda o carte si care-i scopul cifrelor si literelor din fisete, m-au privit cu mirare si m-au intrebat cum am supravietuit fara sa vad vreo fisa de carte… habar n-am, cred ca se poate! Important e ca am ajuns pina la urma sa tolerez Biblioteca si ea sa ma tolereze pe mine.<br />Astept sa ma mai duc in Iasi, sa intru in Sala de lectura si sa trintesc usa cu zgomot, sa ma simt ca acasa.</div>Unknownnoreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-23621680639863851522007-04-13T22:18:00.000+02:002007-04-13T22:42:02.601+02:00Dimineţi provinciale<div style="text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"><span style="font-family:Georgia,serif;">O altă zi, aceleaşi obişnuinţe, cărări bătute şi răsbătute. Primul semnal al alarmei la 6,30, acelaşi ufff....altă zi de muncă, acelaşi maxi-taxi obosit, observaţia şi micro-studiul de situaţii şi caractere în lipsă de altceva de fiecare dimineaţă. Cobor în parcarea de la Casa studenţilor. Adulmec seninul urcînd la deal spre Copou. O văd. În fiecare dimineaţă o văd. Mignionă, rotofeie, nu plină, mai mult puhav-cărnoasă, cu pletele în şuviţe rebele pe spate, mereu în aceeaşi haină lalîie şi pantaloni cu talia joasă, lălîi şi ei, ghete botoase, cu talpa exagerat groasă ce îţi atrag privirile fără să vrei. Coboară dealul cu capul înclinat într-o parte cu acelaşi zîmbet pe buze şi ochelarii pe nas. Te întrebi cui zîmbeşte aşa în fiecare dimineaţă. Nu are vîrstă. Ar putea fi adolescentă sau femeie tînără dar şi copil. Nu pare conectată la fire şi cabluri dar nu ţi-o poţi imagina decît cu căştile pe urechi. Frapează prin aerul de <i>străină</i>, nu pare din lumea noastră, o învăluie un fel de ceaţă străvezie cu irizări trandafirii, fiindu-i totodată scut şi lume. Poate de aceea zîmbeşte mereu, sieşi. </span></span></div><p class="western" style="margin-bottom: 0in;" lang="ro-RO"> </p> <div style="text-align: justify;"><span style="font-size:100%;"><span style="font-family:Georgia,serif;">Aştept verdele semaforului cugetînd la toţi <i>pensionarii dimineţilor mele, </i>chipuri familiare pe care le revăd zilnic în drumul spre serviciu. Un fel de parte din decorul personal, figurine de porţelan, ne suntem unii altora bibelouri. După unii ne putem fixa ceasurile, în funcţie de locul în care ne reîntîlnim dimineaţa. La Bibliotecă e doamna în vîrstă, îmbrăcată în pantaloni negri, pană. Păşeşte legănat, repartizîndu-şi centrul de greutate cînd pe un picior, cînd pe celălalt, ilustrarea perfectă a dictonului <i>grăbeşte-te încet. </i>Mai sus, în dreptul Institutului de Sănătate Publică mă intersectez cu o altă doamnă, cu înfăţişare plăcută, cred că are peste 55 de ani dar se poate lesne vedea că a fost frumoasă. Şi cochetă. Încă mai este. E mereu îmbrăcată în ton cu moda, o percepi neconformistă şi artistă, tunsă scurt, băieţeşte, vopsită blond cenuşiu, cu greu îmi reprim impulsul de a nu întoarce capul după ea, admirativ, desigur. Fusta uşor deasupra genunchiului, ciorapul cu linie fină vag bănuit între linia fustei şi marginea cizmei înalte din piele, de la spate nu îi dai mai mult de 30-35 de ani. Traversînd la Bibliotecă fac o piruetă bruscă, azi nu voi merge pe drumul ştiut, o iau pe lîngă Biserica Sf. Parascheva urcînd la Policlinică prin spate, printre blocurile vechi din Păcurari unde mai există, încă, un parc, mă rog, un fel de spaţiu rămas nedefrişat de onor primăria şi sper că aşa să rămînă şi în continuare. O oază de pădure între betoane. Uneori, dacă ai noroc, poţi vedeai 4-5 veveriţe zburătăcindu-se printre copaci. Îmi sînt dragi-dragi şi zilele cu veveriţe-mi sînt de dinspre lumină. </span></span></div><p class="western" style="margin-bottom: 0in;" lang="ro-RO"> </p> <p class="western" style="margin-bottom: 0in; text-align: justify;" lang="ro-RO"><span style=";font-family:Georgia,serif;font-size:100%;" >Azi e o altfel de zi, concluzionez, una în care sînt hotărîtă să merg pe alte drumuri, să respir lumină, să aştept la colţ primăvara. Şi am văzut şi un copac înflorit.<br /></span></p><p class="western" style="margin-bottom: 0in;" lang="ro-RO"><span style="font-size:100%;"><br /></span></p><p class="western" style="margin-bottom: 0in;" lang="ro-RO"><span style="font-size:100%;"><a href="http://vitralii.weblog.ro/">Gabriela Petrache</a>, Iaşi<br /></span></p><p class="western" style="margin-bottom: 0in;" lang="ro-RO"><span style=";font-family:Georgia,serif;font-size:100%;" ><br /></span> </p>The Best of Iasihttp://www.blogger.com/profile/10559821220521340743noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-18591831356897700352007-04-13T22:17:00.000+02:002007-04-13T22:42:23.531+02:00La bloc<div style="text-align: justify;"><span style="font-size:100%;">Aveam şapte ani cînd ne-am mutat de la casă la bloc ceea ce la vremea respectivă era o mişcare bună, mai ales că respectiva casă era locuinţă de serviciu, de fapt o căsoaie de dimensiuni medii cu trei intrări separate, gard în gard cu Compania de Pompieri şi în care locuiau trei familii de, evident, pompieri. Tatăl meu intra în curtea unităţii printr-o despărţitură făcută anume în gard. Noi aveam două camere, din curte intrai direct într-o bucătărie care servea şi de dormitor şi de sufragerie şi de loc de joacă, al meu fiind spaţiul dintre sobă si canapea, pe numele ei adevărat dormeză, unde sub două scaune închipuiam palat pentru păpuşi. Cu peştele albastru nu aveam voie să mă joc, dar uneori, cînd nu era tata prin preajmă mama îmi dădea. Mult mai tîrziu, cînd puştiul meu avea 3 ani iar eu primisem cadou de la soacra un cal verde cam oribil aveam să înţeleg de ce. Şi mai aveam în curte un nuc bătrîn unde îmi agăţase tata un leagăn din lemn şi în care îmi plăcea să-l aştept cînd se întorcea de la serviciu şi îmi aducea alviţă, dar nu chestia asta care se vinde azi drept alviţă sau nuga şi e o vîscozitate imposibil de mestecat că ţi se lipeşte de toate măselele ci o cremă de vis, cu un gust aproape intraductibil, probabil din lipsă de comparaţie şi ambalată în cutiuţe din plastic şi o mîncai cu linguriţa. Mmmm...o bunătate. Îmi amintesc şi de o grădină minusculă în care mama plantase flori, iar tatăl meu adusese nişte răsaduri de roşii care se făceau uriaşe, mîndria familiei, cărnoase şi cu gust de....roşii şi tanti Banu mereu venea la mama să <i>împrumute</i> pătrunjel sau o roşie de pus în tocăniţă şi mama îi dădea doar să plece mai repede de la noi pentru că de fiecare dată după ce venea mă durea rău capul şi plîngeam de nu mă putea ostoi pînă nu-mi zicea de trei ori Tatăl nostru. De fapt aveau şi ei o bucăţică de teren în faţa intrării lor dar credeau că pătrunjeii, roşiile şi alte alea sînt generaţii de soiuri spontanee. De fapt mă pornisem să vorbesc despre cu totul altceva, despre impactul cu noua noastră casă, un apartament cu trei camere, balcon si wc în casă, la vremea respectivă o minune. Noul cartier muncitoresc Alexandru cel Bun de fapt nu prea exista decît în viziunea unor respectabile cadre de partid, la momentul acela era doar un imens teren viran, o droaie de bălării şi trei blocuri aproape gata în trei puncte cardinale. De fapt două şi şcoala. Prima zi în casă nouă a fost fascinantă, casa încă nemobilată părea imensă, o rubedenie de la ţară m-a purtat de mînă prin ţinuturi necunoscute şi cam sălbatice pînă la şcoală, apoi după amiaza cînd m-a adus înapoi am mîncat cu totii pe o masă mare-mare acoperită cu ziare salam cu pîine şi roşii. După geam se plimbau pe schele nişte umbre mari care văruiau faţada şi una şi-a lipit nasul de geam zîmbindu-ne cam tare, cred că se răspîndise mirosul de salam şi îi era foame. Şi mă simteam ca Alice în ţara minunilor dar eu nu ştiam pentru că pe Alice am cunoscut-o vreo doi ani mai tîrziu. Apoi a venit duminica şi m-a trezit sunet de clopotei şi nici asta nu prea ştiam ce e pînă nu am ieşit în balcon şi am constatat că turme de oi păşteau vitejeşte viitorul gazon al viitorului cartier. Cred că tot cam atunci s-a mai întîmplat o minune, într-o dimineaţă cînd am dat să ieşim pe uşa blocului n-am mai reuşit, era o mare de apă băloasă, iinundaţieeee. Inundaţie? Aha, deci atunci cînd nu mergi trei zile la şcoală e inundaţia. Ce bucurieee!!!! Nu era o chestie prea rea, stăteam la etajul trei şi eram optimistă că nu va creşte atît de mult, mai rău cu cei de la parter. De atunci mi-a mai rămas o imagine pe care nu pot s-o uit, ieşisem în balcon să privesc imensitatea aceea de apă, blocurile păreau că plutesc, în grădiniţa din faţa blocului, deja devenise o grădiniţă şi oile nu mai păşteau demult pe acolo, în grădiniţa aceea rămăsese deasupra apei un singur trandafir roşu, stătea drept, perfect vertical, părea că luptă cu toate puterile să supravieţuiască, aproape îi puteai vedea efortul de a se înălţa deasupra apei, încă puţin, hai, încă puţin. Aş fi vrut să cobor, să-l salvez, probabil aş fi făcut-o dacă mama ar fi fost mai puţin vigilentă şi totuşi, mă gîndeam, tăindu-l....l-aş fi salvat? Îl păstrez în amintire de atunci în galeria eroilor personali.<br /><br /><br /></span><span style="font-size:100%;"><a href="http://vitralii.weblog.ro/">Gabriela Petrache</a>, Iaşi</span><br /></div><span style="font-size:130%;"><br /></span>The Best of Iasihttp://www.blogger.com/profile/10559821220521340743noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-51550256863041510152007-04-13T17:38:00.000+02:002007-04-13T17:56:09.016+02:00Eterna poveste<div align="justify">Doi simpatici librari au fost Teodor Maximovici şi Dimitrie Alexa, care au avut librăria lor în Str. Ştefan cel Mare, peste drum de Mitropolie, pînă în 1895. Această librărie aprovizionată mai cu seamă cu cărţi şcolare şi material didactic, a avut o bogată clientelă în lumea şcolarilor. După puţin timp însă, ivindu-se neînţelegeri între tovarăşi, ei s-au desfăcut. Teodor Maximovici a deschis o librărie proprie în casele Motăş, unde este astăzi librăria Socec, iar Dimitrie Alexa a rămas cu librăria din str. Ştefan cel Mare.</div><div align="justify"></div><div align="right">Rudolf Şuţu</div><div align="right">Prin Iaşii de odinioară - 100 cărţi poştale ilustrate şi comentate</div><div align="right">(Casa de presă-editură "Cronica"Iaşi, 1995)</div><div align="justify"><br />În 1886, dl Gibert predă de şase ani literatură clasică la colegiul St Michel de la Saint Etienne şi decide să meargă la Paris. Ca bagaje are cufere cu cărţi şi deschide patru standuri de <a href="http://fr.wikipedia.org/wiki/Bouquiniste">bouquinistes</a> pe parapetele cheiului Saint Michel.În 1888, inaugurează prima librărie adevărată pe cheiul Saint Michel. Este plin de entuziasm şi se lansează în comerţul cu carte şcolară chiar în momentul în care <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Jules_Ferry">Jules Ferry</a> supune votului legea învăţămîntului gratuit şi obligatoriu.În 1915, cei doi fii ai săi îi succed.În 1929, aceştia scindează societatea în două, mezinul Régis păstrează <a href="http://www.gibertjeune.fr/menubasgauche.php?menu=2&flash=non">librăriile de pe chei</a> sub numele de <a href="http://www.gibertjeune.fr/">Gibert Jeune</a>.</div><div align="right">De pe situl librăriei <a href="http://www.gibertjeune.fr/">Gibert Jeune</a>.</div><div align="justify"><br />În 1929, cei doi fii ai lui Gibert ce i-au succedat în 1915 se instalează pe cont propriu. Fiul cel mai mare al d-lui Gibert, Joseph, îşi deschide propria librărie la 30, bd. Saint Michel.</div><div align="right">De pe situl librăriei <a href="http://www.gibertjoseph.fr/">Gibert Joseph</a>.</div><div align="right"> </div><div align="left"><a href="http://iliuta.blogspot.com">Ilie I.</a></div>Unknownnoreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-36521878490351610912007-04-13T17:33:00.000+02:002007-04-13T20:54:14.055+02:00Sfîrşit de lumeParcă s-ar fi întîmplat ieri, aşa îmi amintesc cum am intrat în camera 52A din căminul T18 (electro) din Tudor, a cărui administratoare era graţioasa d-nă Valentina Butnaru. Femeia avea să intre în anale prin afişele pe care le lipea cu obstinaţie de geamul de la intrare, a căror strălucire nu ar păli cu nimic în faţa afişelor expuse pentru posteritate la avizierul <a href="http://www.adb.ro/">Asociaţiei de blocatari</a>. Eram proaspăt intrat în anul I şi mîna numitei doamne tocmai îmi dăduse cazarmamentul, după o zi de lupte crîncene sub geamurile de la parter ale sus-menţionatului cămin, unde se încropise un birou de cazare. Acolo activa Comitetul, ferit de ploaie şi de privirile indiscrete ale aspiranţilor la un pat pentru anul ce avea să vină.<br /><br />Era noapte de acum. Uşa camerei scîrţîia plăcut în întunericul culoarului, iar un parfum de flori de toamnă se răspîndea de la toboganul de gunoi aflat nu departe. În interior, în spotul lanternei aduse prevăzător de acasă, totul părea în regulă. Saltelele nu erau foarte pătate, păreau vechi doar de vreo 10 ani, uşile dulapului nu necesitau prea multe reparaţii, iar în afară de un desen cu Megadeth gravat cu migală pe o suprafaţă de 1mp a unui perete, se mai puteau distinge doar cîteva spărturi. Nimic grav, cu puţin ipsos şi o mînă de var, toate acestea puteau fi acoperite fără prea mult efort.<br /><br />Reparaţiile au luat ceva vreme, două săptămîni, dar numai pentru că eram lipsit de experienţă, nu cunoşteam pe nimeni şi mă lăsasem în voia sorţii, fiind repartizat în cameră numai cu necunoscuţi. Cinci eram de toţi, dintre care numai doi s-au dovedit dornici să nu trăiască în cocină, colegul din Suceava, deşi fan de Megadeth, şi eu.<br /><br />Cu toate aceste neajunsuri, camera devenise un spaţiu de socializare, unde aveau să se consume o serie de lucruri de neuitat: beţii, Carpaţi, plete, muie la meca, prezervative cu apă, iubiri devastatoare terminate cu rupturi înecate în berea comercializată în borcanele ce începuseră să înflorească în Tudor, munte, primul cap în gură primit, My dying bride, Jesus Christ Superstar şi Jethro Tull. De fapt, camera devenise mai mult un concept abstract, începuse a-şi transcende limitele spaţiale. Ea se întindea de la barul Campus aflat la doi paşi sau de la sălile de seminariu din Chimie în care ne petreceam nopţile din sesiune, pînă în Gardul verde din Tîrguşor Copou de unde ne întorceam cu primul tramvai dimineaţa şi unde avusesem timp toată noaptea să încercăm paradisuri artificiale induse de vodca la 350 lei suta (rea, dar bună) combinată cu unplugged-ul Nirvanei sau, la limită, cu unplugged-ul Timpurilor noi. De notat aici că nu departe de Gardul verde se afla Grădina Bostanică, unde nu puţine nopţi am hălăduit cu chitara într-o mînă şi cu toarta în cealaltă.<br /><br />În vremea de care vorbim, sfîrşitul de iunie echivala cu sfîrşitul lumii. Sesiunea se termina şi, încetul cu încetul, oamenii plecau acasă. Rămînea după fiecare cîte un pat gol în cameră, cu salteaua împuţită întinsă pe scheletul metalic. Urmele de pastă de dinţi începeau să se vadă pe pereţi, glorioase vestigii ale icoanei lui James Hetfield ce fusese cîndva lipită acolo. Linoleumul găurit îşi arăta culoarea verde rîioasă de îndată ce laveta ce servise drept covor era încărcată în portbagajul Daciei cu care veniseră părinţii celui căreia aparţinea. Geamul deposedat de perdea îşi arăta şi el transparenţa de beşică de porc. Iar nefericitul care rămînea ultimul în cameră nu-şi putea impiedica sentimentul de disperare, poate şi din cauza celor 5 cursuri la Analiză pe care le mai avea de citit, dar mai cu seamă din cauza evidenţei dezolante că tocmai se încheiase încă o etapă.<br /><br /><a href="http://iliuta.blogspot.com">Ilie I.</a>Unknownnoreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-45711890245485435572007-04-12T14:54:00.000+02:002007-04-12T15:01:23.891+02:00lansare The Best of Iasi - in luna mai, la Iasi<div>Pe <b>25-27 mai 2007</b> vom lansa, la <b>Iasi, prima carticica <span style="font-style: italic;">The Best of Iasi</span></b>. </div> <div><br />Va rugam pe toti cei care doresc sa scrie despre Iasi, sa o faca pana pe <b>15 mai</b>.<br /><br /><div style="text-align: justify;">Va rugam, de asemenea, ca formatul in care scrieti textele sa fie A4, sa scrieti, pe cat posibil, cu diacritice. Daca vreti sa publicati insemnarea intai pe blogul vostru sau pe un site de literatura, va rugam sa ne trimiteti linkul prin email sau la comentarii, aici.<br /></div><br />Va multumim si va asteptam!<br /><br />Echipa :)<br /><br /></div>The Best of Iasihttp://www.blogger.com/profile/10559821220521340743noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-41902966231015428562006-12-22T23:47:00.000+02:002008-12-09T07:12:00.806+02:00Brosura The Best of IasiSper ca prima brosura The Best of Iasi sa apara dupa Sarbatori. Am ales cateva fragmente si iata si coperta, realizata de D<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgldb8bfJOWBWzVrrBMfN1-6cz4QoPm7JTmKBn9X5dblo2OFRG9zL2Wi05vfHUAIUa8Nb6cLqDDWWg5j4hwOdvbf11_I8xJ-iytkSYo3-rqSclESENyplAcmI3sVfvNJuOfORYSkLInnorc/s1600-h/the_best_of_iasi.jpg"><img style="margin: 0pt 10px 10px 0pt; float: left; cursor: pointer; width: 334px; height: 236px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgldb8bfJOWBWzVrrBMfN1-6cz4QoPm7JTmKBn9X5dblo2OFRG9zL2Wi05vfHUAIUa8Nb6cLqDDWWg5j4hwOdvbf11_I8xJ-iytkSYo3-rqSclESENyplAcmI3sVfvNJuOfORYSkLInnorc/s320/the_best_of_iasi.jpg" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5011471878072567186" border="0" /></a>an Tristian:The Best of Iasihttp://www.blogger.com/profile/10559821220521340743noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-86922335940679445242006-11-28T16:58:00.001+02:002006-11-28T16:58:48.800+02:00Iasi rules, yeah (titlu provizoriu)<p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR">Azi mi s-a inrosit un ochi; asta inseamna ca o sa revad orasul intr-o lumina rosie, si in mine privirea va fi la fel, rosie ca soarele care se culca dupa dealul de la Miroslava sau cel de la Ticau. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR">Cind cerul e rosu cartierul meu e viu, oamenii fug ici colo, se opresc sa-si vorbeasca, sa-si goleasca butoaiele cu muraturi in canalul strazii, sa bata covoarele si sa traga o tigare printre nori de praf, miroase a pirjoale sau a bors, ciinii isi intind oasele si se pregatesc pentru raidurile nocturne. Tonetele<span style=""> </span>aprind becuri mai mult chioare si vinzatorii din colt, toti lautari de fanfara, isi numara pachetele de tigari. Intr-o zi ii vazusem cintind in intersectie, vreo nunta probabil, si era un aer asa balcanic si de sfisietor, de eram parca pe-un ostrov moldovenesc aflat in deriva pe-o mare trista…</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR">Trotuarul scarii se afunda tot mai mult, e asfalt vechi de douasnoua de ani si in membrana-i scortoasa e imprimata talpa mamei care sarise pe geam in timpul cutremurului din 77, cu mine in burta. Pe gardurile pe care ma aninam mica fiind se catara acum regina noptii, si iernile sunt din ce in ce mai sarace in zapada. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR">Prima mea amintire tine de iarna; iarna cu zapada apocaliptica, cu bulgari ca piatra pe care ni-i bagam in sin, sania cu care venea tata sa ma ia de la scoala si scirtiitul ghetelor lui la nivelul nasului meu, manusile lui din piele neagra, hainele in care eram infofolita; era cartierul meu groenlandez mirosind a blana de miel, papuci de casa din burete (cit mi-i dorisem odata !), Jules Verne care ma astepta acasa, pisica neagra care dormise trei zile intr-un cojoc vechi de dupa pat si care, in timpul orelor de franceza cu unchiul, se cuibarea sub sacoul lui si-i « tinea cald la sale ». </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR">Eram vesnic indragostita: de insula misterioasa a lui Jules Verne, de clopotele mascatilor la Anul Nou, de vecinul de la opt, de colegul dintr-a patra care si acum imi zice saru-mina pe strada si de al carui nas mereu rosu si ud imi amintesc perfect, de manualul de romana si curtea paraginita a scolii nr. 7 si de gogosile din colt. Geamurile claselor sclipesc in amurg, sunt orele de dupa-amiaza si aproape e noapte, profa de biologie ne provoaca intruna cu intrebari grele, mi-am facut cel de-al doilea rind de gauri in urechi si blestem in gind orele de lucru manual, unde brodam cu naduf mileuri complicate. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR">Tot amurgul ne infasoara in timp ce coborim cu sania din Copou, se aude doar fisiitul talpicilor<span style=""> </span>si ne chinuim la curbe, luam scurtatura pe care ne-a aratat-o unchiu’. Si astazi tot pe-acolo cobor si mai caut brutaria de la bariera. Care nu mai este.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="" lang="EN-GB">Iasul e orasul cercurilor concentrice. Am trait frica iesirii din fiecare cerc. Intii cel mic, cel mai cald si mai luminos, pintecul mamei de la inceputuri, scoala, bolile, prietenii, noptile de vara din fata blocului, butoaiele cu jocuri si ginduri carora le dadeam neincetat foc si la care ne incalzeam timplele, cosmarurile, insula mea misterioasa si perfecta. </span><span lang="FR">Apoi unul mai larg, unde am gravitat intii, pierduta printre chipuri necunoscute si cautind ceva de care sa ma agat, Intii ne-am dispretuit, apoi am fost prieteni. Am invatat lectii la romana pe de rost in timp ce acasa ne luptam seriosi cu Eliade, Dostoievski si Steinhardt; am invatat istoria Frantei mai mult cu forta si poezia Moartea lupului de Vigny, din care mai stiu si acum vreo trei cuvinte ; am scris nenumarate eseuri despre rolul femeii in societate. Despre fericire. Despre rau. Despre filosofia plantei agatatoare (diriga…). Am baut prima bere (oribila) intr-o bomba din Copou (ma trimisese proful de istorie sa fac cuiva tema la franceza). Primul concert Iris, noptile cu Phoenix si Timpuri noi, discoteca din sala de sport si tata care venea sa ma ia (trimis de mama) si care era sa ma pocneasca vazindu-l pe pletosul ce ma tinea de git cu mare afectiune (pletosul dovedindu-se a fi Vio, revelatie care l-a calmat brusc pe tata). </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoBodyText"><span lang="FR">Intrarea in alt cerc, mai sus, aproape de cer, Copoul imbalsamat in tei si restaurantele cu muraturi in geam din Parcul Expozitiei, facultatea, orele de spaniola cu Mario, care isi incepe cursurile dansind si recitind din Neruda, cursul despre nuvelele lui Poe, alte iubiri, mai cerebrale si golite de romantism. Linistea ostoitoare a cimitirului evreiesc din Pacurari, cea vesela a bojdeucii (da, CePe, cum as putea sa uit cum ai vorbit o noapte intreaga despre Creanga, alaturi de Florin Piersic, de n-am putut cu nici un chip sa dorm…).</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoBodyText"><span lang="FR">Da, stiu ca poate Iasul nu va deveni niciodata o metropola la est de Uniune europeana, stiu ca vom imbatrini asteptind o autostrada care sa ne lege de lume si care sa micsoreze chinurile odiseei<span style=""> </span>traversarii Carpatilor sau a tristului podis al Moldovei. Ca va mai dura pina chelnerii de la Bolta Rece vor iesi la pensie si vor aparea altii, mai amabili, pina se va da caldura in cinematografe chiar si pentru rarii vizitatori, pina va cobori preacinstitul locuitor din centru in periferia propriului sau oras ca sa constate cu uimire nedisimulata ca sunt si oameni simpatici acolo si nu-l asteapta lama fulgerinda a vreunui cutit, pina se va face intr-o zi, in loc de o biserica sau un magazin, si un parc plin de alei si magnolii (era sa le uit).</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoBodyText"><span lang="FR">Cineva, poposit in tirg la vreme de iarna, imi spusese deprimat ca e un oras al vietii in alb si negru. Mare i-a fost uimirea citeva luni mai tirziu, cind s-a trezit traind intr-un verde omniprezent.</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span lang="FR"><span style=""> </span>Adi</span></p>viohttp://www.blogger.com/profile/00570073803641147638noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-10770338247718827032006-11-24T10:08:00.000+02:002007-04-13T22:28:49.496+02:00In cautarea magnoliilor inflorite pe cararile IasuluiCu multi ani in urma mi-am facut un obicei, bun as zice, ca in orice inceput de primavara, sfarsit de martie sau inceput de aprilie, depinde de cat de grea a fost iarna, sa fac un tur sa vad de aproape magnoliile inflorite. Imi spun de multe ori ca le-am mai vazut, ca nu e o noutate pentru mine, dar nu ma atrag numai fluturarile catifelate alb-galbui ale florilor, ci si locurile in care le gasesc, locuri pe care cu timpul am invatat sa le simt ca fiind “ale mele”.<br />Prima oprire o fac in fata Palatului Roznovanu. Pe strada Stefan cel Mare ma aflu in fata unei venerabile institutii, Primaria, si de fiecare data un fior ma incearca la gandul ca as putea fi apostrofata de personalul care asigura paza (pana acum nu mi s-a intamplat sa fiu in vreun fel interpelata) pentru ca ma apropii nesabuit de mult de aceasta minune a naturii care ma face sa visez cu ochii deschisi: iata, fizic ma aflu fata in fata cu Catedrala Mitropolitana, (maiestuasa aparitie, chiar daca astazi pare un venerabil invalid in atele care de multa vreme asteapta vindecarea), dar uitandu-ma la magnolia inflorita ma las purtata de ochii mintii intr-o gradina japoneza. Cum n-am fost niciodata in Tara Soarelui Rasare, poate doar in vis, regret doar ca aceste prea delicate flori de origine asiatica au o perioada de inflorire atat de scurta.<br />Imi urmez calea pe Stefan cel Mare inspre Palatul Culturii si dupa ce ma inchin trecand de Manastirea Sfintii Trei Ierarhi imi amintesc de Dimitrie Cantemir, domnitorul-carturar ce-si doarme acolo somnul ocrotit de sfinti, iar in fata Prefecturii salut din mers mai multe magnolii tinere care si-au imbracat ramurile cu florile-fluturi. Iau un mijloc de transport din fata Magazinului Moldova, de curand devenit Mall, pentru ca trebuie sa traversez Podu-Ros, apoi pasarela spre CUG si sa trec pe la Spitalul de Recuperare unde am descoperit de cativa ani arbori de magnolii care, fiind mai tineri, abia daca au cateva inflorescente si chiar ma bucur cand vad ca nu am ratat intalnirea cu aceste flori pe care am invatat sa le iubesc. Mai stiu o magnolie uriasa pe care n-o pot vedea in fiecare an in perioada de inflorire, dat fiind faptul ca se afla pe o alee in fata portii Cimitirului Eroilor de la Eternitate si imi este de multe ori ceva mai greu sa ajung in Tatarasi, acest cartier nu este in drumul meu si, cum spirala timpului isi ingusteaza cochilia de la an la an, voi ajunge probabil sa ma bucur de vederea unui singur arbust, caci daca am vazut o floare e ca si cum le-am vazut pe toate, nu-i asa?<br /><br />Simona Morarescu, Iasiviohttp://www.blogger.com/profile/00570073803641147638noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-51838187351614533242006-11-20T20:18:00.000+02:002006-11-21T16:34:13.454+02:00Şi altă privelişte, mai plăcută decît o prăbuşire de cărţi, care ar fi?<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://photos1.blogger.com/x/blogger2/2711/76145177753478/1600/891980/hiacinta_iasi.jpg"><img style="FLOAT: right; MARGIN: 0pt 0pt 10px 10px; WIDTH: 241px; CURSOR: pointer; HEIGHT: 362px" alt="" src="http://photos1.blogger.com/x/blogger2/2711/76145177753478/320/874021/hiacinta_iasi.jpg" border="0" /></a><i></i> <p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><i><span lang="RO">13 octombrie<br /></span></i><span lang="RO">De soare desfac nodul eşarfei, lenevesc în timp ce bătrînele în negru şi albastru închis fac paşi repezi pe trotuare, pe scări, pe mijlocul străzii. Nu ştiu unde vreau să mă duc şi mă las invizibil condusă de un domn cu ochelari fumurii, faţă de care păstrez o distanţă detectivistă; mergem împreună fără să ne cunoaştem, lent, cu paşii potriviţi, pînă ne pierdem în faţa Universităţii.</span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"><br /></span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO">Trec nehotărîtă într-o zonă de blocuri înalte, cu pereţii pătaţi şi afumaţi, cu parterul întunecat de ierburi. Un băiat citeşte cu voce tare, stînd cu spatele lipit de paravanul "magazinului universal". Mai încolo, un cîntăreţ cu vioara apare şi dispare fantomatic cu fiecare om care îi trece prin faţă.</span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"><br /></span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO">În Iaşi e acasă cînd e aglomerat, cînd în autobuze nu mai sunt scaune libere, cînd toate gogoşile unsuroase şi sărate dispar de pe raft, cînd ziarele prinse în cîrlige foşnesc şi trec din mînă în mînă. E acasă cînd zumzetul e atît de mare, încît nu mai contează numărul autobuzului sau locul de întîlnire. Ies aburi din clădiri, între Palatul Culturii şi Podu Roş nu e loc să arunci un ac. Oamenii trec unul de altul, se evită, se ciocnesc, se scuză, îşi strîng mîinile în semn de înţelegere.</span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"></span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"><br>Aveam un loc în oraş aproape ca o cochilie de melc, de fapt, ca o cochilie cu două deschideri, în care intram şi mă rătăceam: o dată în aprilie fără soare, o dată în septembrie cu hainele ude, o dată în mai ridicînd din umeri. Chiar şi în acest loc pluteşte acum muzică şi miros de carne arsă, miros de făină arsă, de plastic încins la soare. Pe celălalt drum, oamenii adunaţi în faţa Mitropoliei alcătuiesc un miriapod uriaş, obosit de aşteptare.</span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"> </p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"></span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"><br>Pietrişul de pe aleile Casei Pogor scîrţîie, o femeie citeşte şi îşi leagănă copilul, cîţiva scriitori spun poveşti de acum 30 de ani şi rîd. În podul de la Pogor, unde se urcă pe o scară îngustă şi sucită, sunt expuse portretele aceloraşi scriitori. Ironic, nu aflu cine e fotograful, iar persoanele prins în fotografii se uită indiferent la ele însele. Afară, un tînăr în negru se ceartă la telefon cu iubita. </span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"></span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"><i>Şi cînd ţi-am spus ce ţi-am spus, tu…</i></span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><em></em></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"></span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"></span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"><br>Muzica îţi lasă o apăsare în piept, ca un gol de aer, ca după primul fum de ţigară. Fata care cîntă seamănă cu Katie Melua şi cînd îi spun asta, rîde discret. Aflu de trupa Univers, notez totul cu un aer serios, deşi văd cum rîsul şi zarva, strîngerea tobelor şi a microfoanelor schimbă trist impresia într-un fade out. Dar poate trist îmi vine să spun acum, după ce am stors povestea de amănunte şi scene, fiindcă atunci am trecut repede peste imaginea unui tînăr shakesperian, cu sacou negru şi bocanci, voit melancolic şi cinic pînă la a produce stînjeneală. Cinicii simpatici din autobuz s-ar fi dat la o parte la trecerea lui, şi-ar fi închis telefoanele, ar fi tăcut, drumul s-ar fi netezit, aşa încît nimeni nu trebuia să întindă mîna după bara orizontală de echilibru, care e ori prea sus ori înfierbîntată ori umedă.</span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"></span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"><br>Aud însă conversaţii în gol, sonerii stridente şi cîte o voce toropită. Cobor. În piaţa Eminescu, maeştii vechiturilor, antichităţilor şi obiectelor uitate s-au întins în faţa şirului de magazine şic. Ce vînd? Timbre, bani, ceşti, cercei, tablouri, fotolii, linguriţe îndoite, mănuşi, cărţi, un car, o păpuşă, un gramofon… La Sophia, cărţile stau să dărîme rafturile, sunt trei cărări înguste de trecere, dacă scoţi un volum la întîmplare, rişti să cadă toată construcţia şi altă privelişte, mai plăcută decît o prăbuşire de cărţi, care ar fi?</span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span style="font-size:0;"><span lang="RO"></span></span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"><br>Pe domnul cu ochelari fumurii îl regăsesc spre seară; cînd cu cinci paşi înainte, cînd cu vreo şase în urmă, mergem împreună "acasă". Pe o bancă, două bătrîne mănîncă portocale şi vorbesc înduioşate de sarmale, preoţi şi vremea lor. O femeie merge cu un buchet de flori albe prin mijlocul străzii strigîndu-i Domnului să coboare pe pămînt.</span></p><br /><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><br /></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt; FONT-STYLE: italic"><span lang="RO">Mihaela Butnaru</span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"><span style="FONT-STYLE: italic">Iaşi-Bârlad, România<br /></span></span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span lang="RO"><span style="FONT-STYLE: italic">http://masa-pustie.blogspot.com/</span><br /></span></p><p style="MARGIN: 0cm 0cm 0pt"><span style="font-size:0;"><span lang="RO"><br /></span></span></p>The Best of Iasihttp://www.blogger.com/profile/10559821220521340743noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-87116927437982325232006-11-20T01:56:00.000+02:002006-11-20T21:56:46.431+02:00Iaşi (şcoala)Ascult Saint-Sains şi dau filă cu filă, volum cu volum din viaţă înapoi, pentru a căuta paginile la care am îndoit colţul, să le pot găsi mai repede întru aducere aminte...<br /><br />Prima pagină este la <span style="FONT-STYLE: italic">Şcoala 22 din Tătăraşi</span>, şcoala unde am terminat primele opt clase... şcoala unde îmi plăcea, deşi nimeni nu cred că a ştiut lucrul acesta, îmi plăcea să mă ascund cu orele în bibliotecă, să mă uit la cărţi, le ştiam pe de rost locul, ordinea, numele, autorii, mirosul, ştiam fiecare colţ de raft, fiecare muchie, fiecare culoare ştearsă de vreme. Îmi amintesc cum mă învoiam de la orele de lucru manual şi mă ascundeam în bibliotecă, în spatele rafturilor, nu, nu era mare sala, câţiva paşi şi ajungeai la geamurile înalte, alţi câţiva paşi şi te găseam la ultimul raft... Doamna (pe atunci, tovarăşa) bibliotecară... oare cum o chema?... mă ştia, uneori îmi răspundea din ochi la salutul meu tot din ochi şi eu mă duceam printre rafturi şi aşezam cărţile la locul lor, după autori sau după fuseseră <span style="FONT-STYLE: italic">înainte</span>, aşa cum ştiam eu că trebuie să fie...<br />Cele mai mari emoţii au fost atunci când, peste ani, am deschis uşa bibliotecii, era aceeaşi doamnă bibliotecară, cu fire de păr alb şi eu aveam o carte în mână, cartea mea...<br /><br />Iar <span style="FONT-STYLE: italic">toate numele </span>acelea îmi rămân şi acum în minte şi se derulează pe strada copilăriei mele ca un fir al unei Ariadne şatene, oarecum înaltă, cu ochii căprui şi mâinile prea lungi, pe care o văd mereu că se ţine după mine ca o umbră prin ani...<br /><br />Există undeva în cartierul Tătăraşi o uliţă, o alee care leagă strada Ion Creangă de Vasile Lupu... o alee pietruită pe vremea copilăriei mele, nu cred că are vreun nume, e doar o alee, pe care îmi plăcea să îmi fac drum în fiecare anotimp, ca şi cum aş fi urmărit trecerea vremii prin culoarul acela dintre oameni şi blocuri... Apoi am plecat spre Liceu şi Facultate, iar timpul trecut a început să se înghesuie în nuca în care am ascuns toamna cu o ultimă prima zi de şcoală şi să îi usuce miezul... Trec pe strada copilăriei şi am senzaţia că vremea se îngustează şi nimic nu mai e ca înainte acolo, aleea e asfaltată, oamenii sunt mai grăbiţi, mai machiaţi, mai cu măşti, blocurile parcă s-au micşorat, parcă au intrat în pământ, sunt oblice sau poate că eu merg la vale odată cu anii care se scurg precum apa de ploaie în canalul timpului...<br /><br /><br /><span style="FONT-STYLE: italic">Alina Manole</span><br /><span style="FONT-STYLE: italic">Iaşi</span>Almahttp://www.blogger.com/profile/02254144708737197424noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-2250090646404776162006-11-19T16:41:00.001+02:002006-11-20T21:57:08.346+02:00Virtualia (sau, cu Dali în tren despre cele patruzeci şi opt de trepte)<a href="http://img.photobucket.com/albums/v479/botticelli/mitropolia1a.jpg"><img style="FLOAT: right; MARGIN: 0px 0px 10px 10px; WIDTH: 251px; CURSOR: hand" height="368" alt="" src="http://img.photobucket.com/albums/v479/botticelli/mitropolia1a.jpg" border="0" /></a><br /><div><span lang="EN-GB">Dacă duci pumnul la ochi transformându-l într-un cornet, sub fina apăsare a vârfului degetului pe resortul imaginar ies din pură obiectivitate mai multe fotografii decât cifra patruzeci şi opt şi mai multe griuri colorate decât toate cele patruzeci şi opt de feluri de inspiraţie.</span><i><br /><br />Eu am încredere în cele patruzeci şi opt feluri de a privi.</i><br /><p class="MsoNormal"><span lang="EN-GB"></span></p><span lang="FR">Pentru că întotdeauna toate lucrurile ce sunt demne de o privire, au fost aşezate pe o masă. <?xml:namespace prefix = o /><o:p></o:p></span><br /><p class="MsoNormal"><span lang="FR">Erau aşadar pe masă, atât de multe lucruri mărunte încât mi-a fost greu să mă mai sprijin în coate, să nu le deranjez. Pe lumea aceasta, lucrurile mici sunt probabil inventate pentru mine şi cât să mă stârnească să fredonez : sunt mulţumită sunt mulţumită, sunt mulţumită, şi chiar dacă aceste lucruri au fost mici şi mărunte, sau au existat lucruri care au stat într-un picior, pe mesele acelea lucrurile le-am privit ca şi cum ar fi fost aduse din te miri ce colţuri de lume ce înainte au fost uitate într-o ambarcaţiune al cărui nume eu l-am uitat, dar semăna cumva cu un nume de insulă…<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR">Acum. Aceste străluciri erau fine datorită unei lumini foarte, foarte…, mici obiecte ce licăreau pe ici pe colo, pe masă, printre paharele cu un lichid colorat, sticlele mici cu apă plată, un mic deget, un cub de ghiaţă pe cale să se topească într-o lingură de apă, un pahar special cu sirop de cireşe şi un pai. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR">Apoi pe altă masă, pachete de tigări, boluri cu salate, trei mâini, două degete ce se jucau leneş cu o brichetă. Pe o altă masă, un şirag de mărgele ce a ornat un sân pitit, patru mâini suprapuse unele peste altele, apoi o hârtie argintie şifonată în mâinile unui bărbat care ar fi trebuit să se nască pictor şi nu poet. Pe o altă masă, un zâmbet năpădit de furnici într-un colţ lângă o mânecă în mici caroiaje alb albastru. Două priviri. Trei ghemotoace de hârtie, două violete cochete şi<span style="font-size:0;"> </span>patru coafuri inelate.<span style="font-size:0;"> </span>Douăsprezece pahare cu picior, douăsprezece burtoase, ultima mărgică dintr-un colier şi puţin fum foarte aproape de un pahar, năpădind încăperea din hol înspre un înlăuntru.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR">Toate la un loc, ca un soi de ciorchine presat. <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR"><i>Dulceaţa lui, risipită în aer...</i> <o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR">Mărgele asemănătoare apelor din vad scăpate după tunel, plete despletite ca dâmburile îmbrăcate cu muşchi, o mică plantă fragedă despicată în două privind <i>după un fum</i>, sporovăieli ca aerul de sub aripă sau ca cele mai netede dintre pietrele defileului pe unde am trecut, şi va mai trebui să spun că a fost vorba şi de o ghitara cu cel mai curat sunet pe care mi l-a transmis vreodată un bărbat: Capetele de verzuri brotăcel din marginea pădurii, pe când încercam să surprind<span style="font-size:0;"> </span>aerul din mers. </span><span lang="EN-GB">De aici, zgomotul verde al viţei de vie atât <span style="font-size:0;"></span>de asemănător cu picăturile de ploaie pe vrabiile mici. </span></p><p class="MsoNormal"><span lang="EN-GB"><i>Transilvania mea...Transmoldavia...</i></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="EN-GB">Şi din acest moment, poate din pricina agitaţiei prilejuite în strălucirile mărgelelor din ochi sau în amintirea subită a prafului sclipitor al drumului, strugurele de pe masă, hotărît să adopte o formă diferită, asemănătoare cumva cu aceea pe care văzuse că o iau sâmburii de nucă într-un material lemnos şi <span style="font-size:0;"></span>anotimpurile lungi pe care vor fi obligaţi să le petreacă împreună. Gândind astfel, el fu obligat să se micşoreze devenind un strugure-nucă foarte mic, din care n-a mai rămas după un timp decât un ciorchine fără boabe,<span style="font-size:0;"> </span>atârnat de o mică îngrămadeală de stele..</span></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR">Se învârtea ciorchinele ca o frunză de tei în zbor...<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR">Şi apoi, cu fiecare moment care trecea, se mărea numărul lucrurilor ce le urmăreau pe celalalte ca într-un film despre un fluier cu patruzeci şi opt de găuri ce are în fiecare gaură un mic lucru cântat.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="EN-GB"><i>Am simţit cum ticăie timpul ritmul, foarte aproape de noi.</i></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="EN-GB">Am simţit câmpul galben de rapiţă sub galopul cailor roşii crescuţi dincolo de munţi..</span></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR">Patruzeci şi opt de sâmburi de struguri s-au transformat apoi în seminţe de gînd, şi când m-am depărtat, rochiile de bal au devenit o mare întinsă mărginită de umbre ce ne-au îndepărtat de un mal.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR"><i>Cele mai fine ierburi au o parte luminată şi una umbrită...</i><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR">Jos, lângă casă, ştiu locul unde se poate sta cu o ceaşcă în mână, tihnit.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR">Acolo pe piatră, o floare stă nemişcată.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="FR">Dacă apăs cu degetele, zdrobesc boabele de strugure din gustarea mea, şi dacă vreau să-mi aduc aminte, nu izbutesc să văd decât clipocitul luminii foarte, foarte…, care tremura deasupra unei uşi deschise. Un fel de licurici.<o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span lang="EN-GB">Undeva, o frunză foarte, foarte altfel de verde, poartă o mică fustă şi se învârte ameţitor din ea…</span></p><p class="MsoNormal"><span lang="EN-GB">Eu am pe suflet un artist care a pictat în Iaşi o biserică...</span><br /></p><p class="MsoNormal" style="FONT-STYLE: italic">Dana Ştefan<br />Oradea, România</p><p class="MsoNormal" style="FONT-STYLE: italic"><span lang="EN-GB"></span></p><p class="MsoNormal" style="FONT-STYLE: italic"><span lang="EN-GB">( foto: pictură de Petru Bălăunţescu)</span></p><p class="MsoNormal" style="FONT-STYLE: italic"></p></div>The Best of Iasihttp://www.blogger.com/profile/10559821220521340743noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-15664825170892474192006-11-18T20:35:00.000+02:002006-11-20T21:57:39.571+02:00radacinilocuri ce ne-au placut<br />locuri ce nu ne-a placut<br />locuri ce ne-au ramas in amintire<br />locuri unde ne-am intoarce mereu<br /><br />ete fleoshc, ce mai reteta;)) ce nu inteleg exact din prima e de ce ie toate intrebarile la perfect compus… adica chiar daca nu locuiesti pentru moment in iasi, tot mai poti spune locuri care imi plac in iasi etcetera, ca ma gandesc ca iasul exista inca si io nu vaz de ce ar disparea in viitorul apropiat :) si daca tot m-am apucat sa scriu despre iasi, sa-mi exprim o “dilema” personala: de ce se spune iasul si nu iasii :) de ce iasului si nu iasilor? pentru ca mie forma nearticulata deja mi se pare la plural… habar n-am daca e corect, dar asa imi suna… la fel si cu bucurestiul/ bucurestii… tot in opinia mea:)<br /><br />bun, ce imi place in iasi, pentru ca mi-s inca localnica si pentru ca nu cred ca orasul va disparea curand:) … a, sau mai e o varianta: sa imi fi placut ceva mai demult si sa nu-mi mai placa acum, fie pentru ca s-a uratit, fie pentru ca m-am skimbat io… mmmm, as spune putin altceva: n-am umblat foarte mult prin tara, cu atat mai putin prin lume, dar am vazut cate ceva; in plus, n-am stat niciodata undeva foarte mult, doar vizite, plimbari, vacante, chestii de genul asta… si cea mai stranie senzatie am incercat-o dupa vreo doo saptamani petrecute in vizita la vio, prietena mea care locuieste de ceva vreme intr-un orasel nemtesc. De prisos sa spun ca acolo mi s-a parut ca sunt in alta lume (ce truism :) ) , una din aceea in care nimic nu e in plus, nimic in minus, nu pot spune ca e perfecta pentru ca e clar ca nu e asa, dar tendinta mandibulei inferioare sa o paraseasca deseori pe cea superioara :) numai ca, spre surprinderea mea, abia asteptam sa ajung acasa, la mine, in prapaditul meu de oras… adica da, atitudinea mea fata de iasi e ca e un prapadit de oras, doar ca am, Doamne, am radacini aici… m-a surprins foarte tare sa ma simt emotionata ca ajung acasa si m-a surprins ca pentru prima data nu ma deranjau manelele date la maxim (cum altfel?) de la casele de peste bahlui, nici ca urlau si se incaierau cainii noaptea, nici ca nu veneau tramvaiele la timp, dar, oricum, nimic nu se compara cu fericirea de a intelege tot ce se vorbeste in jurul meu si de a reusi sa ma fac inteleasa (cel putin aparent:) )…<br />am umblat mult pe jos atunci prin oras, eram pur si simplu radioasa si extrem de toleranta fata de multe lucruri si atitudini pe care de obicei le bestelesc la mine in targ :)<br /><br />ma tot gandesc la “locuri ce ne-au placut” … si tot nu pot sa spun unul… nu cred ca e un loc in care sa ma simt eu bine cand ma duc singura… cred ca e foarte subiectiv, e ceva de genul ca mi-a placut la terasa “vanatorul” pentru ca am fost de cateva ori cu A si am discutam mult si pana la prasele, asa cum numai cu el puteam discuta sau, da, mi-a placut si mie la irish pub cand am fost cu vio acum cativa ani si pentru ca era o zapada de un metru si ningea infernal, eram singurele cliente, si ospatarul s-au purtat cu noi excelent… dar daca ma duc singura la “vanatorul” in mod sigur nu ma voi simti la fel, asa cum si daca merg cu altcineva, nu va fi la fel, desi e posibil sa-mi placa din nou :) pot sa spun ca mi-a placut mult sa ma plimb pe strazi absolut neumblate ale iasilor, undeva intre spitalul spiridon si sararie… unde sunt case cu istorii intregi, unele le stia A, altele le-am aflat plimbandu-ne… facand descoperiri de genul “wow, ce casa cula… dar, uite, e parcata masina marelui X… fii atent ce casa si-a tras…:) “<br />ramanand in zona, am niste amintiri fabuloase din gradina unde e bojdeuca lui creanga, loc in care am ajuns peste ani cu alti cunoscuti care vizitau orasul si am zis, trebuie sa mergem la bojdeuca… mmmmm, n-a mai fost la fel… nici gradina, nici eu, nici atmosfera…<br />insa un loc in care m-am simti mereu la fel, evident, minunat, este turnul Goliei… scarile in spirala si zidurile de sute de ani, clopotnita, privelistea de deasupra orasului… must see :)<br />de departe copoul e o zona in care gasesti orice, e o oaza in felul lui, doar ca in ultimii ani birourile de unde mi-am tot luat banutzul cel de toate zilele au fost numai in copou, de la parcul expozitie si mai sus, apoi si mai sus :) asa ca tot incercam sa ma plimb prin alte locuri, dar ajungeam invariabil in copou- e adevarat ca nici orasul nu e foarte mare :)<br />un loc unde imi placea sa merg tot pentru privelistea de deasupra orasului era cofetaria de la etajul 13 de la hotelul unirea… a disparut o vreme, dar de curand am vazut lumina acolo, asa ca e posibil sa iti poti savura iar vreo merinda, vreo cafea ceva, de deasupra :)<br />normal ca imi place si mie sa haladuiesc prin padurea de la bucium si pe vremuri am mancat pe terasa de la motel…:) iarasi… se vede chiar tot orasul de sus :) si daca se mai imbina si cu apusul de soare, e chiar o fericire, de care eu am avut parte :) motelul a fost inchis multi ani, dar se va redeschide in curand, in mod sigur, si stiu si cine l-a cumparat ;)<br />mi-a placut si la ciurbesti, dar mi-a placut tot pentru ca am fost cu lume cu care am facut foc de tabara si am facut mici si am bauuuuuuut si iar am mancat si iar am bauuuuut :)<br />sa nu uit sa zic de ciric:) acolo vara, e un loc care pare virgin, e ca in delta :) e liniste si salbatic, frumos, frumos…<br /><br />ce nu-mi place in iasi nu imi place in genere cred… adica locurile care gem de saracie si tiganie si mizerie si… sunt destule intr-un oras asa sarac ca iasii… era o stradutza absolut imputita cum iesi din strada arcu spre uzinei… e o scurtatura din centru spre casa pentru mine.. dar e oribil… brrrr… cad casele pe tine… acum am vazut ca au termopane.. adik zidurile tot par ca se prabusesc, dar au geam termopan :) si mai e un loc unde nu-mi place: in dacia, inspre capatul orasului… e seara o atmosfera pe-acolo de lipsesc doar butoaiele in care arde focul si la care se incalzesc oamenii strazii… sinistru loc… brrrr... de fapt acum s-a mai eterogenizat zona si orasul in general: pe vremuri erau saracii in niste locuri fixe si bogatii in altele- si de fapt mare branza n-am spus pentru ca pe vremuri era toata lumea saraca- in tot cazul, erau cartiere muncitoresti si zone mai selecte., mai spalate; acum in blocurile rau famate s-au mutat oameni cu masina de la firma, studenti care stau cu kirie etc. si normal ca blocurile alea care aratau ca niste cutii imense su gauri negre in loc de geamuri, acum, incep sa arate ca locuite de oameni…<br /><span style="FONT-STYLE: italic"><br /></span><span style="FONT-STYLE: italic"></span>spshttp://www.blogger.com/profile/08951031938177648541noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-3842333134881334942006-11-16T11:15:00.000+02:002006-11-19T17:32:41.440+02:00Ce-a inghitit trecutulAsa, pe sarite, din capcanele si meandrele memoriei, locuri din Iasi care nu mai sint...<br /><br />- cofetaria din Podu Ros unde se vindeau pestisori la punga (acadele colorate in dungi) (ultima oara cind am trecut pe acolo erau vopsite geamurile de cel putin un an-doi si nu parea sa mai miste ceva inauntru)<br />- pe Lapusneanu o patiserie cu lapte batut, gen La varice, pe care nu stiu daca am cunoscut-o in frageda pruncie sau mi s-a povestit despre (pe unde e acum anticariatul)<br />- la vechea hala o autoservire cu mincare gatita, la care mergeai cu tava si era ca o cantina, foarte interesant; in alte vremuri, mai tirziu, tot la hala centrala, o cofetarie unde se vindea prajitura padurea neagra (de altfel tort feliat) cu mot de cireasa rosie, o nebunie mica<br />- chioscul de inghetata de linga posta, unde era vinzator Mos Cartof<br />- tot din cartierul Alexandru, la scurt timp dupa revolutie, se deschisese o pensiune (imediat linga Mos Cartof) unde minca vio cind iesea de la scoala, foarte faina idee, pacat ca s-a inchis...<br />(acum ezit, e posibil sa fi fiintat in ultimele clipe ale comunismului)<br />- patiseria de mai la vale de Liceul (in vremea aia) National, cind pauza mare era de 20 de minute si macedoniile delicioase... (adica patiseria de aproape de intersectia cu Strada Garii, cu pizzeria Metro-Pizza la etaj)...<br />- Podul de Lemn...<br /><br />si cite n-ar mai fi...<br /><span style="font-style: italic;"><br /></span><span style="font-style: italic;"></span>viohttp://www.blogger.com/profile/00570073803641147638noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-3582576032188570372006-11-16T10:48:00.000+02:002006-11-19T17:39:51.447+02:00Orasul MEU!<br />Aici e si mai delicat momentul, pentru ca desi nu pocneam de fericire in orasul natal, l-am iubit pasional, mai ales dupa ce-am plecat de-acolo constientizind eu aspectul asta. In plus, de cite ori ma intorceam, nu-mi placea si pace, dar cum decolam, cum ma apuca un dor! Iar in vara asta spun cu mina pe inima mi-a placut extrem.<br /><br />Top-ul meu:<br />P I A T A V O I E V O Z I L O R fiindca am copilarit acolo si inca am radacinile infipte bine in solul rodnic (de la mozaic)<br />centrul nucleului buricului cartierului Alexandru - unde s-au intimplat atitea de mi-ar trebui ani sa redescopar tot si totul n-ar fi decit ramasite, cioburi, petale dintr-o serie, dar ce-mi amintesc acum:<br />primele mele dragoste<br />rescrierea istoriei Ciresarilor, cu trupa lui Papuc, cu coduri secrete, ticalosii conspirative, intilnirea la cei trei plopi, lasatul biletelor in plopii gemeni<br />gradina fratilor B.<br />scoala 13<br />iesirile (chiulul in generala, floare rara la elevii buni, la scoala din cartier) pe malul Bahluiului<br />drumul spre casa (scoala fiind la 5 minute, eu avind uneori nevoie de 30)<br />Oraselul Copiilor si toate peripetiile<br />pe malul Bahluiului si pe dealurile de mai incolo datul cu sania cu mama si cu Alec<br />picnicurile la padure (dupa care nu ma innebuneam la vremea aia, dar erau faine)<br />turele cu bicicleta, eu si Alec calarind simultan una, si soneriile fantastice inventate de el<br />dovezile de curaj si mersul cu bicicleta pina la podul cu tramvaiele si coborit tot podul, ca mergea uns<br />toate jocurile de la bloc si mai apoi plimbatul fara scop prin parc cind am mai crescut si nu ne mai jucam, ca deh, eram mari! si ne uitam dupa baieti si stateam pe banca si veneau vecinii mai mari si se asezau si ei si vorbeau de-ale lor si noi ne caram cu coada-ntre picioare<br />Piata Voievozilor asta n-are nici o treaba cu vreun voievod, adica eu una n-am vazut asa ceva prin sector, dar e un nume destul de poetic si e un parc in forma de T in cartierul meu si mai e si numele strazii pe care am locuit, anume strada Piata Voievozilor. Foarte frumos, parerea mea, normal!<br /><br />Trecem la celelalte puncte de atractie.<br />O sa aleg la numarul doi zona Palatul Culturii (pentru ca am o afectiune uriasa pentru Biblioteca judeteana Gh. Asachi care se afla intr-o aripa acolo), cu teatrul de vara, treptele din fata unde ieseam la fumat, parculetul din fata cu tunurile, ruinele zidului unde era asa de romantic, biserica Sf. Nicolae Domnesc care se incadreaza grozav in peisaj, la fel cu Casa lui Dosoftei si in continuare hotelul Moldova, Orizont (cred), Tribunalul, mergind pina la teatrul de copii (si tineret presupun) Luceafarul si parcul care este in miezul acestor chestiuni. Aceasta zona o asociez unei alte virste a existentei mele, cind deja aveam voie sa parasesc singura cartierul si cind nu ma mai regaseam cine stie ce in parc..., plus doua virste afective, adica am avut doua pasiuni relativ serioase localizate in sectorul ala, deh...<br /><br />Numarul trei e Copoul, desi e chiar dificil, ... pornind cumva de la mama bazei si anume Gara si Vama Veche, pentru ca insemnau in prima faza parasirea cartierului, care, dupa cum spuneam mai devreme, nu era chiar o nimica toata in prima faza... apoi Ripa Galbena si intersectia de la capatului Bulevardului Independentei, plus gelateria si mai apoi si patiseria de pe stinga cum urci, care acum am impresia ca nu mai sint, iar pe dreapta departe biblioteca de la filosofie, apoi pe stinga BCU (biblioteca centrala universitara), mai pe scurt Eminescu, punct de referinta in geografia Iasului (dupa parerea mea, adica eu am avut intilniri girla la piciorul lui Eminescu), pe dreapta iar (deja urcam pe Copou) avem un parculet romantic unde, atentie, sint statuile Voievozilor (unde se pupa unii intr-o veselie) si de care ma leaga oaresce amintiri de tinerete involburata, iar in aceasta nebunie in mijloc este un rond care era pe jumatate inchis pe vremea celebrelor Fetes de la Musique, long long time ago, acum nici nu stiu daca se mai tin... in fata Casei Studentilor.<br />In parculetul de mai sus mai era fosta Casa a Pionierilor unde am fost la cor si care ori e in renovare acum, ori e in aceeasi stare de super paragina si parasire in care am regasit-o cind am mai fost prin zona, trist. De aici se intra deja spre Pogor cu parcul aferent si bine-inteles, dupa colt, barul, dac-o mai fi, Kings (care era intr-un garaj).<br />Inapoi la Bulevard, care daca nu ma-nsel se cheama acum Carol sau cam asa ceva, chestie total de doi bani, daca ma-ntrebati, Institul nu stiu de care, fostul Radio Hit pe partea ailalta, cu amintirea crismei Paradis pe care-am prins-o chiar inainte de deces, apoi bolta si barul din bolta si o librarie acolo si una mai la vale si sus am jucat sah intr-o duminica, apoi vine mind bank (!) cu niste bloculete nebunatice in spate, vis-a-vis salba de barulete noi si Spitalul Armatei cred, fosta Casa Armatei iar pe stinga (spun fosta pentru ca imi pare ca a ajuns altceva intre timp...) si Casa Universitarilor, pe numele ei de cod CUI, cu o foarte frumoasa terasa si cu chelneritele din garda veche care ziceau "mai, e de-o nesimtire grasa, a!"<br />Si-apoi avem UNIVERSITATEA, cu vestitul corp A, unde mi-am tiriit si eu ciolanele, B si vizavi C si facultatea de info! Plus un barulet intre ele, plus biblioteci, plus parcuri, plus camine! Caminele, pai sint girla! Apoi cantina! Apoi Teia (pour les connaisseurs)! Centre culturale, complexul Copou, Parcul Copou cu teiul si muzeul lui Eminescu si statuia si turnatoria si cei 4 lei ascunsi sub o piatra, fostul cinematograf, iar o librarie, apoi o zona nu chiar fascinanta, citeva statui, dealul urca si deodata, paf, inca un parc, al Expozitiei! Ce-o fi expus acolo nu cunosc, dar oricum imediat dam de Gradina Botanica, dar asta dupa ce trecem de (daca o mai fi) fotograful cu ursul impaiat care arata ingrozitor si tadam, Casa Vinatorului, o bere, un mic, phii, ce-mi lasa gura apa! Si mai avem o casa veche cu balcon pe care am suspectat-o eu mereu ca ar avea vreo legatura cu Medelenii, cu casa familiei Deleanu din Iasi adica. N-am voie sa visez?!<br />Si Gradina Botanica e chiar frumusica, marisoara, peisaje nebunii deschideri, a, si plante, lacusoare, trandafiri, banci, tot tacimul, nu ma prea incinta taxa de intrare si am sarit gardul de citeva ori...<br /><br />* trei locuri care nu-mi plac in mod deosebit in Iasi<br />zona industriala, Bularga, zona Sirajului, desi acolo e Biserica Frumoasa, care e deosebita, zice-se.<br />Triste mi se par cartierele Mircea, Galata si Canta. Asa cum am scris, triste, parca e griul mai intens or mai sters, cum doriti. Si nu-s eu in vreun fel atasata de ele.<br /><br />* trei locuri in care imi place sa ies cu prietenii (sau cinci, hai sase, dupa deliberari)<br />obligatoriu terasa Corso, care e cea mai frumoasa terasa din lume (parerea mea); barul-restaurant Manhattan din Tudor (unde in lipsa de ciorba de burta e digerabila si ciorba radauteana) a, da, si Irish Pub-ul, care e fain si-nauntru, si-n afara (mai precis aveau cel putin acum citiva ani in spate o gradina foarte faina, care mie imi aducea a ceva japonez, cu un podet peste o balta, o nebunie ce mai, plus Bolta Rece, Casa Pogor (in vale) si doar pentru rezonanta Trei Sarmale (in sensul ca am fost cind eram plod si nu retin mare lucru, dar e si la cotitura cu Plopii fara sot, deci merita)<br /><br />* trei lucruri pe care nu le-ar intelege un strain in Iasi<br />conditiile din transportul in comun? discrepanta complex comercial ieftin/vs/Mall? dezinteresul local pentru cultura? (adica, citi dintre noi/voi vizitati constant muzee? Aveam la un moment dat o meditatie si in drum treceam pe linga casa unde s-a nascut George Topirceanu (sau unde a trait, creat, na, ca am uitat) si mi-am tot propus sa intru macar o data, dar nu mi-a reusit intreprinderea neintreprinsa...)<br /><br />* cel mai de fite cartier - nu cunosc, presupun ca Sararie? Zona tribunalului? Independentei? Centru-Copou? Oricum pe unde apartamentele au niste preturi de iti sare basca de emotie (considerind ca pe Sararie ar fi apartamente, da? Acolo mi se pare un monument de nebunie casa lui Vlasov.) Nu ca in rest ar fi casele ieftine rau...<br /><br />* cel mai urit cartier - pai din alea triste cred.<br /><br />N-au incaput la catastif la alea bune si remarcabile si tot tacimul Stefan cel Mare (strada sau ce-o fi), strada Cuza-Voda, care ma tem ca acus-acus cade, centrul cu Piata Unirii si hotelul Unirea cu privelistea de la etajul 13, strada Lapusneanu si Liceul National... ba chiar si Saulescu, strada.<br /><br /><span style="font-style: italic;"></span>viohttp://www.blogger.com/profile/00570073803641147638noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-26085071085394372192006-11-14T22:42:00.000+02:002006-11-19T17:45:51.372+02:00Mon IasiCel mai mult si mai mult imi place la Iasi Piata Voievozilor, si chiar am niste momente preferate. Primul ar fi iarna, cind ninge mult si e totul alb si curatel si laaarg asa inconjurat de blocuri, si ies o gramada de copii si se face o larma de nedescris, mai ales seara cind se aprind luminile si este o nebunie. Al doilea ar fi vara seara cind se lasa racoarea si oamenii nu mai pot sta in case de cald si ies afara si stau acolo, dorm pe iarba, pe banci, se plimba, joaca bedminton, deci sunt nopti albe de vara, un vel de las vegas al estului salbatic se poate spune.<br /><br />Apoi imi place in Iasi aglomeratia de pe strada, fie ca e pe Stefan cel Mare, Independentei sau Universitate. Normal, momentul cel mai fain pentru aglomeratia asta este inceputul lunii Octombrie – zic eu, pentru ca incep studentii scoala si vin si sarbatorile Iasiului, cind e mega balamuc. Pentru cine e fan aglomeratie, pai la Sf. Parascheva se vindeca definitiv. Ca sa aleg un loc clar si clar, am sa zic totusi pe Copou, pentru ca e cel mai tembelizat loc in Septembrie - Octombrie, cind incep admiterile, cazarile, revederile, vederile si cind orasul innebuneste.<br /><br />Am sa spun Bucium, al treilea, sus pe deal la Releu, pentru ca se vede fain Iasiul de acolo, ziua ca ziua, dar noaptea se vede frumos, e ca la americani, vin copchiii cu masinile le parcheaza pe platou si stau acolo in masina si fac prostii, cu orasul la picioarele lor. Bineinteles ca e fuarte frumos si ziua, acolo vara este nebunie cind se duce lumea si baga gratare si prajeli si bronzuri, sa te tii… Dar daca n-ar fi toate astea, daca lumea ar fi cuminte, la Releu tot ar fi fain, asa ne spun si strainii care si acolo sunt dusi, care se uita aaa vaaai ce frumos se vedeee, dar acolo ce e?... dar acolo?...<br /><br />Am omis o gramazimea de locuri, dar am zis sa fie ceva vechi, ceva imprumutat si ceva albastru ...<br /><span style="font-style: italic;"><br /></span><span style="font-style: italic;"></span>Unknownnoreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-623781296156494487.post-25493562468825987812006-11-14T19:37:00.002+02:002006-11-19T17:43:45.434+02:00Salutari de la Iasi sau un fel de Iarba verde de Acasa<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://ue.mae.ro/images/gallery/ue/palatul_culturii_iasi_95415e1fd861377f1b095dd8b3b94c9d_19.jpg"><img style="margin: 0pt 0pt 10px 10px; float: right; cursor: pointer; width: 320px;" src="http://ue.mae.ro/images/gallery/ue/palatul_culturii_iasi_95415e1fd861377f1b095dd8b3b94c9d_19.jpg" alt="" border="0" /></a><span style="font-style: italic;">Intentia</span>:<br />gandurile noastre scrise despre Iasi<br /><br /><span style="font-style: italic;">Subiectii</span>:<br />ieseni<br />trecatori simpli si complecsi prin targul Iesilor<br /><span style="font-style: italic;"><br />Despre</span>:<br />locuri ce ne-au placut<br />locuri ce nu ne-a placut<br />locuri ce ne-au ramas in amintire<br />locuri unde ne-am intoarce mereu<br /><br />Vă aşteptăm!<br /><br /><span style="font-style: italic;">Echipa editorială a Proiectului "The Best of Iaşi"</span><span style="font-style: italic;"></span>The Best of Iasihttp://www.blogger.com/profile/10559821220521340743noreply@blogger.com0